În ziua de sâmbătă, 19 mai 2007, cetățenii români au fost chemați la vot pentru referendumul ce viza înlăturarea din funcție a președintelui Traian Băsescu, în urma deciziei Parlamentului de a-l suspenda.
Această consultare populară s-a ivit ca rezultat al unui grav conflict politic dintre șeful statului și majoritatea parlamentară.
Pornirea procedurii de suspendare
Pe 12 februarie 2007, Partidul Social Democrat a sesizat Curtea Constituțională a României cu privire la inițierea procedurilor de suspendare.
La 28 februarie, Parlamentul a aprobat înființarea unei comisii de anchetă care să evalueze activitatea președintelui, comisie condusă de Dan Voiculescu.
Raportul comisiei a susținut că președintele ar fi săvârsat încălcări ale Constituției. Totuși, în data de 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a emis un aviz consultativ negativ, considerând că faptele invocate nu reprezintă încălcări grave ce ar justifica suspendarea.
În pofida acestui aviz, Parlamentul a votat suspendarea președintelui pe 19 aprilie 2007, obținând 322 de voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Declarația privind demisia
Înainte de votul parlamentar, Traian Băsescu a anunțat că va demisiona la cinci minute de la decizie, în cazul în care parlamentarii ar vota suspendarea. După ce Curtea Constituțională a confirmat suspendarea, Băsescu a renunțat la demisie, argumentând că o astfel de măsură ar amplifica criza politică.
Organizarea referendumului
Data stabilită pentru referendum a fost 19 mai 2007, o zi de sâmbătă, o abatere de la obișnuința organizării alegerilor în România.
Întrebarea pusă alegătorilor a fost următoarea:
„Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?”
Cei care doreau menținerea președintelui în funcție trebuiau să răspundă „NU”, iar cei care susțineau demiterea – „DA”.
Cheltuielile totale ale organizării referendumului au fost estimate la aproximativ 60 de milioane de lei, echivalentul a circa 18 milioane de euro.
Reacții din societatea civilă
În perioada premergătoare referendumului au avut loc reacții publice din partea societății civile și a mediului intelectual. Diverse personalități publice au cerut respectarea principiilor statului de drept și desfășurarea unui scrutin corect.
Disidentă anticomunistă Doina Cornea a condamnat polarizarea accentuată a scenei politice din acea perioadă.
