Rectorul SNSPA, Remus Pricopie, a publicat un editorial în Revista Cultura, în care afirmă că anul 2025 nu poate fi citit ca o simplă succesiune de evenimente politice, ci ca „o acumulare de tensiuni, decizii luate sub presiune și fragilități” devenite vizibile atunci când statul și societatea „au fost puse serios la încercare”.
Potrivit lui Remus Pricopie, România nu s-a confruntat cu o singură criză, ci cu suprapunerea unora politice, bugetare și sociale, într-un context geopolitic instabil. El arată că România a intrat în 2025 sub impactul „ratării alegerilor prezidențiale din noiembrie–decembrie 2024”, episod care a scos la iveală vulnerabilități ale democrației, amplificate de „un atac hibrid agresiv”.
Principalul câștig al anului, consideră el, a fost menținerea direcției euro-atlantice, „chiar dacă prețul plătit a fost ridicat”.
Prima parte a anului a fost marcată de căutarea echilibrului politic, iar după iulie 2025 accentul s-a mutat spre ajustări bugetare majore odată cu instalarea guvernului condus de Ilie Bolojan. Măsurile de austeritate și creșterile de taxe au corectat dezechilibre, dar au avut „cost social și politic semnificativ”, în timp ce deficitul de comunicare al coaliției a alimentat percepția unui stat „corect tehnic, dar rigid politic”.
Explozia blocului din Ferentari, criza apei la Paltinu–Prahova sau situația de la mina Praid au scos în evidență „limitele administrative și reflexul improvizației”, indică Pricopie, subliniind că fiecare incident a diminuat încrederea în instituții.
Alegerile din București au amplificat polarizarea, dar au infirmat „teza valului suveranist”, iar prin alegerea lui Nicușor Dan electoratul a transmis „un semnal de luciditate”, respingând extremismul și confuzia strategică.
Succesiunea rapidă a miniștrilor la Apărare și schimbările frecvente din Educație indică, în opinia sa, o problemă structurală: incapacitatea sistemului politic de a asigura continuitate în domenii strategice.
Remus Pricopie notează că, în pofida turbulențelor interne și a schimbărilor frecvente de președinte la Consiliul European, relația României cu UE a rămas stabilă și predictibilă, iar parteneriatul strategic cu SUA este „bazat pe substanță, nu pe gesturi mediatice”.
În raport cu Republica Moldova și Ucraina, România a acționat „responsabil și coordonat” cu aliații occidentali, sprijinul acordat fiind descris drept „cel mai puternic gest de apărare a propriei securități și suveranități”.
Un fenomen îngrijorător al anului 2025 îl reprezintă, în opinia sa, creșterea discursurilor radicale, inclusiv cu accente fasciste și legionare. Pricopie critică ezitarea statului în sancționarea negării Holocaustului și glorificării criminalilor de război, subliniind că acestea nu sunt opinii, ci infracțiuni.
Rectorul SNSPA afirmă că instituția prezidențială rămâne chemată să ofere stabilitate și echilibru, avertizând totodată că 2026 aduce riscul „iresponsabilității politice” și al tentației unor jocuri de criză precum suspendări sau alegeri anticipate.
„Rolul Președintelui României este acela de a-și exercita mandatul cu fermitate, echilibru și în deplin acord cu Constituția, ca factor de stabilitate și coerență instituțională. Președintele trebuie să știe când, unde și cât să fie prezent, în acord atât cu limitele funcției, cât și cu așteptările legitime asociate unui mandat prezidențial”, spune Remus Pricopie.
El subliniază că 2026 va arăta dacă România reușește să transforme această experiență într-un pas spre maturitate sau dacă va continua să se lupte cu propriile ezitări. „Răspunsul nu ține doar de politicieni, ci și de presiunea calmă, constantă și responsabilă a societății asupra celor chemați să o conducă”, conchide rectorul.
