Această dată marchează momentul istoric în care a fost enunțată Declaraţia Schuman.
Într-un discurs susținut la Paris, în anul 1950, ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, a înaintat ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, menită să elimine definitiv riscul izbucnirii unui nou conflict armat între națiunile continentului, conform informațiilor de pe europa.eu.
Pe 9 mai 1950 a fost făcut primul pas spre constituirea actualei Uniuni Europene.
Schuman a citit în fața presei internaționale o declarație în care invita Franța, Germania și alte patru state europene să își unite producțiile de cărbune și oțel, punând astfel bazele unei federații europene.
Instituție supranațională pentru administrarea industriei cărbunelui și oțelului
Ministrul francez a propus atunci înființarea unei instituții europene supranaționale, însărcinată cu administrarea sectorului cărbunelui și oțelului, ramură care la acea vreme reprezenta baza puterii militare. Țările cărora le era adresat apelul se aflau aproape să se distrugă reciproc în urma unui conflict ce lăsase în urmă răscoale materiale uriașe și un sentiment de dezolare.
„Pacea mondială nu poate fi garantată fără eforturi creatorii proporționale cu pericolele care o amenință. Contribuția unei Europe organizate și active este indispensabilă pentru menținerea relațiilor pașnice”.
Astfel începe una dintre cele mai marcante declarații ale secolului trecut. Schuman urma să expună ideea lui Jean Monnet de a face războiul imposibil.
„Guvernul francez propune ca producția franco-germană de cărbune și oțel să fie supusă unei Înalte Autorități comune, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene. Comunizarea producțiilor de cărbune și oțel va asigura rapid stabilirea unor baze comune pentru dezvoltare economică, un prim pas spre realizarea unei federații europene și va transforma destinele regiunilor care anterior se dedicau fabricării muniției de război, dar erau și cele mai mari victime ale conflictelor”.
Noua ordine continentală
Pentru prima dată se întâmpla un astfel de demers. Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a conceput ideea de a face războiul imposibil material, plasând sub autoritatea supranațională producția europeană de cărbune și oțel.
„Solidaritatea de producție astfel instaurată va arăta că orice război dintre Franța și Germania devine nu doar inimaginabil, ci și imposibil din punct de vedere material”.
Practic, Schuman invita Germania și alte state europene să adere la o nouă ordine continentală. După declarația sa, cancelarul german Konrad Adenauer a anunțat că susține propunerea lui Schuman. Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda s-au alăturat.
Reprezentanții tuturor țărilor s-au întâlnit și au decis ca, pe 18 aprilie 1951, să semneze Tratatul de la Paris, care a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, un fel de „bunică” a actualei Uniuni Europene. Statele Unite ale Americii au sprijinit cu tărie proiectul european. Planul Marshall și NATO sunt doar două dintre ajutoarele esențiale oferite de poporul american europenilor.
România, stat independent din 1877
Prima semnificație a zilei de 9 mai pentru România se leagă de anul 1877, când Mihail Kogălniceanu a rostit, în plenul Adunării Deputaților, Declarația de Independență a României, act ce a consfințit înscrierea definitivă a țării pe harta Europei.
În acel moment, Kogălniceanu a declarat: „Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare… Suntem eliberați de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va depune toate eforturile pentru ca statul nostru, independent și suveran, să fie recunoscut în Europa”.
De-a lungul timpului au existat confuzii privind data proclamării independenței României. Inițial, pe 10 mai se sărbătorea Ziua Națională a României. Până recent, se considera că independența a fost proclamată pe 9 mai, însă Declarația rostită de Kogălniceanu la acea dată a intrat în vigoare a doua zi, pe 10 mai.
Confirmarea suveranității României a fost consolidată în lunile următoare de forțele armate, pe câmpurile de luptă de la Plevna, Rahova, Grivița, Smârdan și alte redute cucerite cu sânge și sacrificii.
