Craterele uriașe care apar în nordul Siberiei, în peninsulele Iamal și Gîda, au fost considerate un mister la început. Însă, oamenii de știință au descoperit că formarea lor are legătură cu schimbările climatice și geologia neobișnuită a regiunii.
Prima crater a fost descoperit în 2014, în nordul Siberiei, și s-a format în urma unei explozii subterane spontane care a aruncat bucăți uriașe de pământ în toate direcțiile. De atunci, au fost descoperite și alte cratere, unele având adâncimi de peste 45 de metri.
Când permafrostul se topește, pungi de metan se pot forma în subteran. Helge Hellevang, un cercetător de la Universitatea din Oslo, a creat simulări digitale care arată cum gazul se deplasează în sus prin falii într-o cavitate sub permafrost, care este destul de solidă pentru a preveni scurgerea gazului în atmosferă.
Când temperaturile mai mari topesc permafrostul, formând lacuri puțin adânci la suprafață, punga de gaz devine tot mai puțin etanșă. În același timp, presiunea din interiorul cavității crește, pe măsură ce căldura de afară eliberează gazul blocat sub gheață. Dacă presiunea din cavitate devine prea mare, toată punga de gaz poate exploda.
De la explozia din 2014, între 8 și 17 alte cratere au fost descoperite pe cele două peninsule. Fenomenul ar putea fi întâlnit din ce în ce mai des, pe măsură ce încălzirea atmosferei și slăbirea permafrostului de la suprafață continuă.
Vremea era la fel de călduroasă sau chiar și mai caldă în nordul Siberiei acum 9-10.000 de ani în urmă, ceea ce înseamnă că astfel de cratere s-au format și atunci. Multe din ele s-ar putea să se fi transformat cu timpul în lacuri.
Dacă această teorie se adeverește, atunci o parte din lacurile din regiune s-ar putea să fi avut un început violent. „Multe dintre lacuri s-ar putea să fi fost cratere formate în urma emisiilor de gaze”, a declarat Hellevang.
Craterele se degradează rapid în lacuri pe măsură ce se topesc sau se umplu cu apă. Există mult mai multe structuri asemănătoare lacurilor în această zonă decât cratere, a explicat Lauren Schurmeier, cercetătoare de la Universitatea din Hawaii.
