SUA, o țară care a promovat libertatea și egalitatea în străinătate timp de aproape 250 de ani, nu mai este văzută astfel, scrie Anne Applebaum într-un articol pentru The Atlantic. Articolul analizează decăderea imaginii SUA de țară simbol a libertății și democrației și transformarea culturii americane sub Donald Trump într-una care nu mai este sinonimă cu aspirația la libertate, ci cu tranzacționalismul și secretul.
Declarația de Independență a SUA, adoptată în 1776, a inspirat mișcări de independență și revoluții în întreaga lume, de la Revoluția Franceză la mișcările de independență din America Latină și Africa. Documentul a fost retipărit în întreaga lume, inclusiv în Londra, Edinburgh, Madrid, Leiden, Viena și Copenhaga.
În secolul al XX-lea, SUA au trecut de la simpla modelare a idealurilor democratice la răspândirea sau promovarea lor ca politică. Americanii au făcut acest lucru în parte pentru că limbajul democrației este în ADN-ul lor și, atunci când se confruntă cu autocrați și despoti, îl folosesc.
Cu toate acestea, SUA au avut și contradicții între idealurile pentru care spuneau că luptă în străinătate și eșecul lor acasă. În 1954, Departamentul de Justiție a depus un memoriu amicus în cazul Brown v. Board of Education al Curții Supreme, care pleda în favoarea desegregării deoarece, printre alte motive, legile rasiste stârneau „îndoieli chiar și în rândul națiunilor prietene cu privire la intensitatea devotamentului nostru față de credința democratică”.
În timpul Războiului Rece, americanii au asociat cuvinte precum libertate și drepturi nu doar strategiei militare, ci și identității naționale, culturii lor. Erau susținători ai piețelor libere, ai presei libere, ai expresionismului abstract și ai jazzului, și exportau și aceste lucruri.
Schimbarea dramatică pe care au suferit-o în doar câteva luni – de la o politică externă bazată pe credința democratică la promovarea unei viziuni mai cinice și mai autoritare asupra lumii – a lovit foarte tare aceste instituții. Faptul că administrația Trump a încercat să închidă toate posturile de radio și televiziune americane din străinătate este revelator.
Președintele Trump a atacat în mod regulat judecătorii și jurnaliștii, a încurajat zgomotos adâncirea diviziunii dintre America roșie și America albastră. În străinătate, el pare mult mai fericit cu dictatorii decât cu aliații democrați.
Toate aceste schimbări fac parte dintr-o schimbare mai amplă, o transformare revoluționară a modului în care americanii se prezintă lumii și, prin urmare, a modului în care sunt percepuți de ceilalți. Cea mai răspândită formă de cultură americană în zilele noastre nu este reprezentată de programele de jazz difuzate pe undele scurte ale radioului în toată Eurasia, ci de platformele de socializare care pompează teorii conspiraționiste, extremism, publicitate, pornografie și spam în toate colțurile globului.
Impactul acestei schimbări în întreaga lume va fi profund, de anvergură și de lungă durată. Însăși existența democrației americane a inspirat oamenii din toate colțurile planetei, iar declinul democrației americane va avea același efect. Poate că simpla existență a Americii lui Trump va stimula apariția unor noi partide autocratice care vor ataca propriile sisteme politice democratice.
Mai imprevizibil este impactul schimbării asupra americanilor. Dacă SUA nu mai sunt o țară care își propune să facă lumea mai bună, ci mai degrabă o țară a cărei politică externă este concepută pentru a construi averea președintelui sau pentru a promova prietenii străini ai partidului de guvernământ, atunci americanii au mai puține motive să colaboreze acasă. Dacă SUA promovează cinismul în străinătate, americanii vor deveni mai cinici acasă.
