Actorul franco-turc Tchéky Karyo, care a jucat în aproximativ 80 de filme, inclusiv în „Ursul” („L’Ours”) de Jean-Jacques Annaud și în „Nikita” („La Femme Nikita”) de Luc Besson, a încetat din viață vineri, la vârsta de 72 de ani. Acest lucru a fost confirmat de agența sa, Elisabeth Tanner, pentru AFP.
Familia lui Tchéky Karyo a anunțat moartea sa printr-un comunicat, în care se menționează că a murit din cauza unui cancer. „Valérie Keruzoré, soția sa și copiii lor anunță cu durere în suflet trecerea în neființă a lui Tchéky Karyo, răpus de un cancer vinerea aceasta, 31 octombrie”, se arată în comunicat.
Tchéky Karyo s-a născut la Istanbul în 1953 și a devenit cunoscut la sfârșitul anilor 1980 datorită rolului său principal din „Ursul”, un succes de box-office, în care a interpretat rolul unui vânător de urși chinuit de remușcări. În 1990, actorul cu privirea pătrunzătoare și maxilarul proeminent a înregistrat un alt succes, în rolul ambiguu al recrutorului, în „Nikita”, asasina interpretată de Anne Parillaud.
Cariera lui Tchéky Karyo a început cu filmul francez de autor, în special în 1982, în fața camerei lui Chantal Akerman, în „O noapte întreagă” („Toute une nuit”) și în 1984, în „Nopțile cu lună plină” („Les Nuits de la pleine lune”), al lui Eric Rohmer. Filmografia sa eclectică l-a determinat să lucreze cu Jean-Pierre Jeunet în „Amélie” („Le Fabuleux Destin d’Amélie Poulain”) din 2001 și să colaboreze cu cineaști străini, inclusiv cu brazilianul Walter Salles („Terra Estrangeira”, 1995) și cu americanul Ridley Scott în „1492 – Cucerirea Paradisului” („1492: Conquest of Paradise”), alături de Gérard Depardieu.
Tchéky Karyo a avut, de asemenea, o lungă carieră pe scenă. El a jucat, în special, la Festivalul de Teatru de la Avignon, din sudul Franței, la începutul anilor 1980. În 2017, el a declarat pentru ziarul Midi Libre că „această profesie m-a ajutat să devin un om mai bun. Arta dramatică este o modalitate de a accesa un spațiu special și magic, în care intri în compania altor oameni care au și ei nevoie de acest impuls și poate chiar de a căpăta perspectivă asupra lor înșiși”.
