Alimentația dacilor și a geților rămâne un subiect puțin explorat în istoriografia românească, însă specialiști pasionați au reușit să contureze un portret tot mai clar al obiceiurilor culinare ale acestor populații. Deși în imaginarul colectiv, dacii sunt adesea asociați cu războinicia, consumul de carne și vin, studiile recente indică faptul că dieta lor era predominant bazată pe vegetale, cereale și produse lactate.
Lactatele ocupau un loc important în meniul zilnic al dacilor, iar agrimensoul roman Lucius Junius Moderatus Columella îi descria pe daci drept „băutorii de lapte”. Descoperirile arheologice, în special oasele de vită descoperite în gropile menajere, arată că laptele de vacă era preferat, dar era consumat și cel de capră sau de oaie.
Produsele derivate, precum brânza și zerul, aveau o pondere esențială în alimentația lor. Zerul, folosit probabil și în preparate fierte, a influențat inclusiv vocabularul limbii române, indicând o continuitate între tradițiile culinare dacice și cele autohtone de mai târziu.
Specialistul culinar Radu Popovici explică că transformarea laptelui în iaurt, unt și brânză avea ca scop conservarea laptelui. Deși nu există urme clare despre producția și consumul de iaurt și unt, se poate presupune că erau cunoscute de daci, iaurtul fiind un aliment specific nomazilor din răsărit, în timp ce untul este un aliment specific climatului temperat și rece.
Dacii consumau cu precădere legume, leguminoase și cereale. Brânza nu era asociată cu mămăliga, porumbul ajungând în Europa abia după descoperirea Americii, ci cel mai probabil cu pâine nedospită, sub formă de lipii. Pâinea era preparată din grâu sau orz, amestecate cu apă și sare, în timp ce meiul era ingredientul cel mai popular, folosit în terciuri consistente împreună cu spanac, lobodă, ciuperci, usturoi, măcriș sau ouă.
Legumele, leguminoasele și ierburile aromatice erau componente fundamentale ale dietei dacilor. Siturile arheologice au pus la dispoziția istoricilor materiale a căror interpretare a permis elaborarea unui model agricol probabil. Se pare că geto-dacii, dar nu numai ei, ci și celelalte ramuri tracice, aveau o alimentație diversă, dar în care produsele vegetale dețineau primul loc.
Dacii consumau cantități importante de morcovi, spanac, măcriș, varză și ciuperci, folosind puține condimente, în principal sare și muștar. Plantele aromatice erau rare, dar ceapa și usturoiul erau omniprezente, fiind apreciate pentru gust și pentru efectele benefice asupra sănătății.
Usturoiul era utilizat atât în preparate culinare, în forme asemănătoare mujdeiului, cât și ca remediu pentru diverse afecțiuni, de la răceli la dureri de cap. Carnea, în special cea de vită și porc, era consumată mai ales în sezonul rece, când putea fi conservată, dar ocupa un loc secundar în dietă. Peștele, carnea de pasăre și vânatul, precum cerbul și mistrețul, erau mai degrabă alimente de lux, rezervate aristocrației.
Dacii creșteau animale ca simbol al averii, iar unele produse, precum uleiul de măsline, erau aduse prin comerț sau prin jafuri. Cele mai comune metode de gătit erau fierberea și frigerea la proțap, prăjirea fiind aproape inexistentă în bucătăria lor.
