În Ajunul Crăciunului, românii merg la colindat, cu tradiții și obiceiuri specifice fiecărei regiuni a țării. În Banat, sudul Transilvaniei, Oltenia, Muntenia și sudul Moldovei, copiii merg cu Moș-Ajunul, îmbrăcați în haine de sărbătoare, și colindă de la o casă la alta. Ei strigă „Bună dimineața la Moș-Ajun!” și primesc daruri, cum ar fi colaci, mere, nuci și bani.
În unele regiuni, copiii mai mari și adulții merg cu steaua, un obiect decorativ care simbolizează steaua care i-a condus pe magi la Betleem. Steaua este făcută dintr-o sită veche, acoperită cu hârtie colorată și bucăți de oglindă, și are un clopoțel care sună în timpul cântecului.
Colindele copiilor sunt scurte și se referă la viața pământească a lui Iisus, de la Naștere la Răstignire. Unele colinde sunt simple cereri, în timp ce altele sunt glumețe și se referă la aspecte ale vieții de zi cu zi. De exemplu, o colindă poate cere un covrig sau un măr, în timp ce alta poate face glume despre vremea rece.
În Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, steaua are un mâner mobil și este învârtită în timpul cântecului. Acolo, steaua însoțește Irozii, un grup de copii care merg de la o casă la alta, cântând și dansând.
La Petroșani, sătenii merg cu căruțele și caii împodobiți la biserică, apoi își încep călătoria din casă în casă, de la o margine la alta a satului. Gazdele îi așteaptă cu cutii mari pline de biscuiți, mere, portocale și alte daruri.
În general, colindatul este o tradiție importantă a Crăciunului în România, care adună oamenii și le oferă ocazia de a se bucura de sărbătoare și de a-și arăta recunoștința față de Dumnezeu și față de semenii lor.
