Conform datelor furnizate de Eurofound, aproximativ 40% din tinerii români cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani încă locuiau cu părinții în anul 2023. Această situație plasează România în contextul unui fenomen european mai larg, caracterizat prin faptul că veniturile obținute din muncă nu mai sunt suficiente pentru a asigura o locuință proprie.
Un sfert dintre tinerii români consideră că problema locuințelor accesibile și costul vieții ar trebui să se afle printre prioritățile Uniunii Europene, potrivit datelor din studiul citat. În spatele acestei percepții stau realități economice și sociale care definesc nu doar România, ci întreaga Europă, însă cu intensități diferite.
Datele arată că, în 2023, 39% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani locuiau cu părinții. În Slovacia, ponderea este de 57%, în Polonia este de 53%, în Italia este de 51%, iar în Spania este de 46%. Cu toate acestea, sunt și state unde acest indicator este de 3%, 6%, 11% sau 12%, state precum Finlanda, Suedia, Germania sau Olanda.
Criza locuințelor a devenit un fenomen extins la nivel european, caracterizat prin faptul că prețurile locuințelor au crescut cu 55,4% între 2010 și 2024, iar prețurile chiriilor cu 26,7%. În același interval, salariile medii au avansat cu doar 28%. Acest decalaj a făcut ca mulți tineri să nu-și poată permite o locuință proprie, fiind nevoiți să locuiască cu părinții.
Raportul Eurofound subliniază că neîndeplinirea preferințelor legate de locuire este asociată cu o serie de efecte negative, inclusiv imposibilitatea de a atinge o viață independentă, limitarea opțiunilor de carieră, impact negativ asupra sănătății mintale și amânarea deciziei de a avea copii.
Concluziile sunt clare: criza accesibilității locuințelor din Uniunea Europeană lovește cel mai puternic generațiile tinere. Vârsta la care tinerii părăsesc locuința parentală este în creștere, iar munca nu mai garantează independența. În paralel, crește și fenomenul persoanelor fără adăpost, tinerii din mediul urban fiind printre cei mai afectați.
Chiar și atunci când reușesc să locuiască independent, tinerii alocă o parte disproporționat de mare din venituri pentru locuire, trăiesc mai des în locuințe de calitate mai slabă și sunt mai expuși riscului de supraîndatorare.
