Ion Cristoiu consideră că NATO ar fi trebuit să fie desființată în urmă cu mulți ani, încă din 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice și a lagărului din Est. El afirmă că, în momentul înființării sale, NATO a fost creată ca o alianță militară pentru a face față pericolului comunist reprezentat de Uniunea Sovietică. Dar, după dispariția acestui pericol, alianța a devenit în mare măsură inutilă și a început să inventeze pericole pentru a-și justifica existența.
Cristoiu susține că NATO a devenit o povară economică pentru Occident, în special pentru Statele Unite ale Americii. El subliniază că, după Războiul Rece, nu a existat un pericol clar și imediat care să justifice menținerea alianței la nivelul la care a fost creată. În schimb, NATO a continuat să existe și să se extindă, ceea ce a generat tensiuni cu Rusia, care nu este membru al alianței.
În plus, Cristoiu menționează că istoria NATO arată că a fost creată ca răspuns la o amenințare specifică, aceea a comunismului sovietic, și că, odată ce acea amenințare a dispărut, scopul inițial al alianței a fost atins. El crede că menținerea NATO după 1990 a fost o decizie politică care a urmărit să păstreze o structură de securitate colectivă în regiune, dar consideră că această abordare a fost greșită și că ar fi fost mai bine ca alianța să fie desființată și redeschisă sub o formă nouă și mai relevantă pentru realitățile geopolitice actuale.
În ceea ce privește istoricul NATO, alianța a fost înființată în 1949, cu scopul de a proteja statele europene și nord-americane de orice amenințare militară din partea Uniunii Sovietice. NATO a jucat un rol crucial în timpul Războiului Rece, dar după dizolvarea Uniunii Sovietice, alianța a continuat să existe și s-a implicat în diverse operațiuni militare în diferite părți ale lumii.
În prezent, NATO este formată din 32 de state membre și are ca scop protejarea securității și stabilității în regiune. Cu toate acestea, există și critici la adresa alianței, unii considerând că a devenit prea mare și birocratică, în timp ce alții o văd ca pe o structură necesară pentru a face față provocărilor actuale de securitate.
