Raluca Moldovan, președintele interimar al Asociației Inițiativa pentru Cultura Democratică Europeană (ICDE) și specialist în Orientul Mijlociu, avertizează că anul 2026 nu va aduce stabilitate reală în regiune, ci o tranziție către o fază de „incertitudine gestionată”, marcată de negocieri fragile, armistiții reversibile și riscuri majore de escaladare.
Într-o analiză amplă, publicată în cadrul colecției ICDE „Prognoze, tendințe și perspective”, Moldovan arată că, după șocurile majore din 2024–2025, Orientul Mijlociu intră într-o etapă dominată de tranzacționalism geopolitic și de tentative de „înghețare” a conflictelor, fără soluții politice de fond.
Potrivit analizei, 2026 va fi definit de trei forțe majore: armistiții fragile care pot crea iluzia stabilității, revenirea economiei ca instrument geopolitic – prin energie, reconstrucție și coridoare comerciale – și persistența liniilor de falie structurale, precum dosarul palestinian, programul nuclear iranian și fragilitatea statelor afectate de război.
În ceea ce privește conflictul Israel–Gaza, Raluca Moldovan estimează că 2026 va aduce un „interludiu volatil”: luptele de mare intensitate se vor diminua, dar fără o încheiere reală a conflictului. Problema centrală rămâne guvernarea Fâșiei Gaza, care riscă să devină un vid politic disputat de actori locali, regionali și internaționali.
Politica internă israeliană va juca un rol crucial, alegerile parlamentare programate pentru toamna lui 2026 putând fi devansate. Premierul Benjamin Netanyahu încearcă să capitalizeze pe fondul unui eventual impuls diplomatic și să prevină noi fisuri în coaliție.
Arabia Saudită și monarhiile din Golf vor continua strategia de „autonomie strategică”, menținând simultan relații cu SUA, Iranul și China. Normalizarea cu Israelul rămâne condiționată de progrese reale privind statalitatea palestiniană, iar presiunile economice – inclusiv posibile scăderi ale prețului petrolului – vor impune o gestionare fiscală mai prudentă.
În Iran, 2026 ar putea marca începutul unei tranziții istorice. Succesiunea liderului suprem Ali Khamenei devine o temă tot mai presantă, iar regimul va încerca să proiecteze continuitate și control, într-un context de sancțiuni reînnoite și tensiuni economice interne.
În Siria, anul 2026 este văzut ca unul al tranziției pragmatice: relaxarea sancțiunilor și reintegrarea regională vor fi schimbate pe un minim de stabilitate, nu pe reforme democratice.
Raluca Moldovan concluzionează că, luate împreună, aceste tendințe indică un Orient Mijlociu care intră într-un an de „incertitudine gestionată”, nu de transformare. Războaiele din regiune sunt pe moment suspendate, nu încheiate; tranzițiile sunt finanțate, nu rezolvate; iar diplomația se concentrează tot mai mult pe limitarea riscurilor, nu pe soluționarea lor.
