Colapsul discuțiilor dintre Statele Unite și Iran referitoare la programul nuclear iranian, împreună cu atacul catastrofal care a eliminat conduceria Teheranului, readuc în atenție posibilitatea unui conflict renovat în Orientul Mijlociu. Conform analiștilor ruși intervievați de Pravda, aceste dezvoltări ar putea produce efecte strategice imediate pentru Rusia.
Statele Unite au solicitat dezafectarea totală a mai multor instalații nucleare vitale, printre care cele de la Fordo, Natanz și Isfahan, și plasarea stocurilor de uraniu îmbogățit sub supraveghere internațională. Washingtonul a mai cerut și limitarea permanentă a gradului de îmbogățire la valori permise pentru uz civil și interromperea producției de centrifuge avansate.
Autoritățile de la Teheran au anunțat deschiderea de a negocia reducerea nivelului de îmbogățire, dar au refuzat încetarea integrală a activităților nucleare din țară și orice limitări impuse asupra programului balistic, pe care îl apreciază ca esențial pentru siguranța națională.
Pentru liderii iranieni, programul nuclear este unul dintre rarele instrumente de negociere față de Occident. O renunțare completă ar putea provoca schimbări politice interne, alterând balanța dintre forțele reformiste și structurile conservatoare, printre care Garda Revoluționară Islamică, conform analiștilor ruși.
Interesele strategice ale Moscovei
Pentru Rusia, un Iran stabil și independent are o importanță strategică. Iranul este un actor esențial în sudul spațiului post-sovietic. O schimbare de regim în Teheran sau o perioadă prelungită de instabilitate ar putea genera o zonă de nesiguranță în apropierea Caucazului și Asiei Centrale.
De asemenea, Marea Caspică ar putea dobândi o nouă semnificație militară dacă influența Occidentului se va extinde în regiune, un scenariu privit cu alarmă în Moscova.
La nivel economic, ruta de transport „Nord-Sud”, care conectează Rusia cu Oceanul Indian prin Iran, a crescut în importanță datorită sancțiunilor occidentale. Lipsa accesului la această cale ar reduce opțiunile comerciale ale Moscovei, mai ales că alte rute maritime sunt expuse unor restricții.
Un eventual război pe uscat de amploare ar modifica profund evaluările strategice ale tuturor părților implicate. Pentru Rusia, o asemenea evoluție ar constitui o amenințare severă la frontiera sa meridională.
Conflictul din Orientul Mijlociu dezvăluie fragilitatea puterii Kremlinului
Rusia a exprimat îngrijorare și a condamnat recentul conflict în care a fost implicat aliatul său principal, Iranul, dar până în prezent s-a limitat în mare parte la poziții pasive, relatează CNN, citat de adevarul.ro.
Kremlinul a anunțat luni că se află în „legături continue” cu conducția Iranului – deși Moscova nu a precizat cine este încă considerat parte a acestei comunități, după asasinarea șefului suprem al Teheranului în timpul atacurilor.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus presei că „sunt zile de tensiune”, aluzând la conflictul dintre SUA, Israel și Iran, menționând că Moscova menține, de asemenea, dialogul cu liderii țărilor afectate de ostilități, inclusiv cu statele din Golful Persic.
Întrebat dacă Kremlinul se consultă cu țările BRICS – grupul de economii emergente susținut de China și Rusia, care include Iranul – Peskov a afirmat că calitatea de membru în BRICS nu impune asistență reciprocă în caz de atac armat, evidențiind limitele aliajelor cu Moscova.
„Este o organizație de altă natură și implică cooperare în alte domenii”, a spus Peskov.
Iranul și Rusia au încheiat un acord pe 20 de ani în ianuarie 2025, întățindu-și parteneriatul economic, militar și politic. Totuși, esențial, acesta nu a cuprins un tratat de apărare colectivă care ar fi obligat Moscova să intervină în ajutorul Teheranului în caz de agresiune. Limitele puterii ruse au fost, de asemenea, evidente după atacurile israeliano-americane din iunie 2025 asupra Iranului, când Moscova s-a limitat la o critică verbală, fără a acționa sau a furniza asistență militară.
Președintele rus Vladimir Putin, în primele sale declarații oficiale duminică, după atacurile americano-israeliene asupra Iranului și contraatacurile Teheranului, a calificat asasinarea șefului suprem iranian drept „o crimă cinică” care a încălcat „orice normă de moralitate umană și drept internațional”. Dar aceste expresii puternice nu sunt decât simple cuvinte.
Șeful suprem se adaugă acum la lista tot mai lungă a partenerilor pe care Moscova nu a putut să-i apere. Kremlinul a eșuat în încercarea de a împiedica SUA să-l aresteze pe președintele venezuelean Nicolas Maduro în timpul unei operațiuni militare americane din ianuarie, iar aliatul de lungă durată al Siriei, Bashar al-Assad, a fost detronat de rebeli în decembrie 2024.
Aceste evenimente consolidează impresia tot mai răspândită printre observatori că alianțele Moscovei devin din ce în ce mai mult garanții doar symbolice, nu și strategice.
Este evident că Moscova atribuie izbucnirea recentă a ostilităților din Orientul Mijlociu SUA și Israelului, Ministerul rus de Externe descrinz sâmbătă campania militară drept o „ursace periculoasă” destinată schimbării regimului.
Totuși, ținând cont că Kremlinul este angajat într-un conflict prolungat și greu în Ucraina și este tot mai constrâns economic și militar, rolul Moscovei în conflictul extins din Orientul Mijlociu ar putea fi redus la simple declarații.
