În trecut, cercetătorii care studiază transmiterea infecțiilor umane cauzate de virusuri de origine animală pretindeau că aceste virusuri au evoluat prin mutații genetice ce le-au permis să infecteze oamenii. Astăzi, oamenii de știință au o altă părere.
Transmiterea virusurilor a avut loc fără mutații genetice
Conform unei cercetări apărute în revista științifică Cell, majoritatea virusurilor care transmit de la animale la oameni și care au cauzat epidemii sau pandemii în ultima perioadă nu arătau dovezi evidente de adaptare înainte de a infecta populația umană.
Studiul indică faptul că aceste virusuri aveau deja potențialul de a infecta și de a se răspândi între oameni, iar factorul crucial a fost contactul uman cu ele, nu apariția unor mutații genetice noi.
Virusurile zoonotice sunt patogeni care trec de la animale la oameni. Chiar dacă sunt percepute ca o gravă risc pentru sănătatea publică, autorii cercetării arată că transmiterea lor este facilitate de acțiuni umane, cum ar fi apropierea de animale domestice, distrugerea habitatelor naturale și comerțul cu animale sălbatice.
Echipa de cercetare, aparținând Facultății de Medicină a Universității California – San Diego (UCSD), a examinat genomul mai multor virusuri care au fost implicate în focare semnificative, printre care virusul gripal de tip A, Ebola, Marburg, mpox (variola maimuței), SARS-CoV și SARS-CoV-2.
Cercetarea s-a concentrat pe perioada imediată înainte de transmiterea la om, cu scopul de a detecta posibile indicii de adaptare evolutivă.
O imagine realizată prin microscopie electronică, colorată artificial, care prezintă o celulă apoptotică (în roz), intens infectată cu particule de coronavirus SARS-CoV-2 (în verde), izolată dintr-un eșantion prelevat de la un pacient. (National Institute of Allergy and Infectious Diseases/NIH/Flickr/domeniu public)
Schimbările evolutive ale virusurilor au început doar după ce acestea au ajuns la oameni
Cercetătorii au aplicat o abordare filogenetică (care analizează legăturile evolutive dintre virusuri), măsurând presiunea selecției naturale asupra genomului viral în trei etape separate: în gazdele animale, în perioada imediată înainte de transmiterea la om și în faza inițială a răspândirii în rândul oamenilor.
Rezultatele demonstrează că, înainte de transmiterea la om, intensitatea selecției naturale era obișnuită, nedovedind că virusurile au trecut prin adaptări speciale pentru a infecta oamenii. Mutatiile evolutive au apărut doar după ce virusurile au început să se răspândească în populația umană.
Autorii evidențiază că aceste descoperiri infirmă noțiunea că virusurile care cauzează pandemii sunt „excepționale” din punct de vedere evolutiv înainte de a atinge oamenii.
În schimb, numeroase virusuri își pot avea deja abilitatea de a infecta și de a se transfera de la om la om, iar elementul cheie este expunerea umană la ele.
Cercetarea este, de asemenea, importantă pentru discuția despre originea coronavirusului SARS-CoV-2, responsabil de pandenia de Covid-19. Autorii nu au găsit probe că virusul a fost manipulat în laborator sau că a evoluat pe o perioadă lungă într-un gazdă intermediară înainte de a apărea la oameni. Conform oamenilor de știință, absența unor astfel de Dovezi este compatibilă cu o origine naturală zoonotică.
Pentru a verifica validitatea metodei, echipa a studiat și virusuri cultivate în laborator, observând modele evolutive diferite față de cele întâlnite în transmiterea naturală.
În acest cadru, studiul a descoperit probe care susțin teoria unei origini de laborator pentru pandenia de gripă H1N1 din 1977, care a reapărut după aproximativ 20 de ani de absență. Analizele indică faptul că acel virus arăta semne de selecție asemănătoare cu cele identificate la tulpinile adaptate în laborator sau la vaccinurile cu virus viu atenuat.
Autorii estimează că examinarea pandemiilor istorice poate furnisa date valoroase pentru a preveni astfel de situații în viitor. Deși incidentele de laborator sunt încă posibile, majoritatea pandemiilor recente par a fi cauzate de transmiterea naturală de la animale la oameni.
Concluzia cercetării este că eforturile de prevenire a pandemiilor ar trebui să vizeze în principal reducerea expunerii populației umane la virusuri de origine animală, prin supraveghere, acțiuni preventive și restricționarea contactului cu surse care prezintă potențial de pericol.
