În momentul publicării acestei informații, senatorii au demarat dezbaterea moțiunii simple semnată de 44 de membri ai grupurilor parlamentare PACE și AUR, care vizează ministrul Mediului, Diana Buzoianu (USR). PSD a anunțat intenția de a vota împotriva colegei din coaliție. Același ministru a fost anterior sancționat politic de Senat, în decembrie anului trecut, când o altă moțiune simplă, îndreptată împotriva lui Buzoianu, a fost adoptată cu voturile PSD.
Ora 16.49 Diana Buzoianu a luat cuvântul, lângă un flicphart:
Această moțiune nu mai simulează extremismul. Acest text nu este un instrument de control democratic, ci o criză de nervi sub antetul Senatului.
Moțiunea menționează blocajul. Da, am blocat corupția, telefoanele și construcțiile ilegale.
Ora 16.45 – Senatorul Sava Clement a citit moțiunea intitulată „Diana Buzoianu, comisarul roșu-verde al setei și întunericului. Cum a instaurat Bolșevica de la Mediu dictatura trotinetelor peste barajele și pădurile României”.
„Afară din guvernare cu Uniunea Scufundați România”, a concluzionat senatorul PACE.
Moțiunea simplă nu atrage demiterea ministrului
Moțiunile simple aprobate de Parlament reprezintă o formă de sancționare politică și de exprimare a poziției legislative față de o problemă specifică, nu un instrument juridic pentru demiterea unui ministru.
După adoptarea unei moțiuni simple contrare, un ministru nu este obligat prin lege să demisioneze.
Buzoianu nu a demisionat în decembrie anului trecut, USR nu i-a retras sprijinul, iar prim-ministrul Ilie Bolojan nu a înlocuit-o după adopția moțiunii simple.
Care sunt acuzațiile care i se aduc lui Buzoianu:
Principalele idei din textul moțiunii simple:
În timpul crizei energetice globale, când fiecare megawatt generat pe teritoriul național contribuie la independență și la facturi mai reduse pentru cetățeni, Ministerul Mediului s-a transformat într-o cetățuitoare a blocajului. Investițiile strategice, cum ar fi cele din Valea Jiului (Bumbești-Livezeni) sau barajul de la Răstolița, avansate cu peste 90%, devin astăzi monumente ale ineficienței impuse. Cu semnătura actualei ministre, aceste proiecte evaluate la sute de milioane de euro sunt obstrucționate de studii de impact care par elaborate nu pentru protejarea naturii, ci pentru a susține importurile costisitoare de energie.
Conducerea curentă a ministerului a convertit avizul ecologic dintr-un mijloc de reglementare într-o armă politică pentru distrugerea capacităților productive. Cine este responsabil pentru mii de megawați care rămân nefolosite în timp ce românii suportă cele mai mari tarife din zonă? Cine răspunde pentru degradarea acestor infrastructuri abandonate?
Condamnarea la sete și umiliță. Eșecul criminal în gestionarea crizei de apă din Prahova și Dâmbovița! Nu s-au luat măsuri pentru deblocarea investițiilor în sonde de adâncime mare sau pentru consolidarea bazinelor hidrografice. Dimpotrivă, birocrația asfixiantă a ministerului a împiedicat autoritățile locale în căutarea unor soluții imediate.
În prezent, asistăm la cea mai violentă politizare a instituțiilor de mediu din ultimele trei decenii. Sub pretextul unei așa-numite reforme, Ministerul Mediului a fost schimbat dintr-o structură tehnică într-un laborator pentru experimente politice, unde fidelitatea partidului este apreciată mai mult decât experiența de ani în teren. Centralizarea impusă a direcțiilor regionale și eliminarea posturilor operative din județe precum Hunedoara sau Maramureș nu sunt măsuri de eficientizare, ci o pedeapsă pentru specialiștii care au contestat viziunea ministerială. Hotărâile luate din birourile de sticlă din București, fără conexiune cu realitățile din munte sau deltă, demonstrează un dispreț total pentru structurile tehnice ale statului român.
Pe perioada mandatului actualei ministre, procentul de colectare selectivă în România a stagnat la un nivel jenant de 7%. Această cifră ne plasează pe ultimul loc în UE, constituind o dovadă incontestabilă că toate strategiile ministeriale sunt doar maculatură ideologică. În loc de tehnologii moderne de reciclare, avem doar discursuri goale și amenzi masive plătite de toți cetățenii din propriile buzunare. Există sute de gropi de gunoi neconforme care otrăvesc solul și pânza freatică, adevărate bombe cu ceas lăsate să ticăie sub privirea complice a Ministerului Mediului. Diana Buzoianu a preferat să vâneze proprietarii de pensiuni din zona litoralului pentru spectacol mediatic, în timp ce mafiile deșeurilor și depozitele ilegale care asfixiază orașele mari prosperă sub umbrela incompetenței sale.
Sute de milioane de euro din PNRR și alte fonduri europene destinate managementului deșeurilor rămân nefolosite sau sunt blocate în proceduri licitaționești interminabile și birocrație ministerială. Este ironic că o ministră care se declară europeană și modernă este aceea care ne învăluie în mizerie și ne lipsește de resursele necesare pentru o ecologie reală.
Aranjăm acum într-un punct de extremă gravitate. Încercarea actualului Ministru al Mediului de a impune un control total asupra resurselor și terenurilor românilor, folosind drept pretext directive verzi interpretate cu un zel care amintește de cele mai negre perioade ale colectivizării forțate. Sub mandatul actualei ministre, a fost forțată impunerea unor zone de protecție strictă pe 10% din suprafața țării. Problema nu constă în protejarea naturii, pe care toți ne-o dorim, ci în faptul că aceasta se realizează fără compensații echitabile pentru proprietarii privați și comunitățile locale. Blocarea dreptului unui individ de a-și utiliza pădurea sau pășunea proprie, fără a-i oferi nici măcar o compensație, reprezintă un atac direct la baza democrației: dreptul de proprietate.
