Evenimentul tragic care a implicat pe Constantin Poroineanu și copiii săi rămâne una dintre cele mai stupefătoare relatări din capitala română de la sfârșitul epocii de victorii – un drama autentică, plină de întrebări. Chiar dacă există doar fragmente de documente, cunoașterea acestui incident este suficient de amplă pentru a fi analizată în domenii precum Dreptul, Criminologia sau Psihologia, notează Mediafax.
Piesa este centrată în jurul Cimitirului Bellu, un loc emblematic al amintirilor naționale, unde se odihnesc mai multe dintre personalitățile de seamă ale țării. În acest „muzeu în aer liber” al burgheziei bucureștene se mai păstrează și vestigiile unei iubiri copleșite de interdicții.
O narațiune cuprinsă de un secret domestic
Originea tragediei se datorează moșierului Constantin Poroineanu, un om de afaciere extrem de avut, un boier cu rădăcini adânci în istoria țării, care, într-o călătorie în Franța, se împrietenește cu o tânără originară din Imperiul Otoman.
Din acest duet sentimental rezultă o fiică.
Copila nu este niciodată adusă în țară, Poroineanu o menține în Franța, dar asigură întreținerea și învățământul ei.
Poroineanu are însă și un fiu în România. Când tânărul ajunge la maturitate, călătorește în Franța, unde întâlneste fata tăcută a tatălui său.
Nebăgând de seamă că sunt frați prin sânge, cei doi se îndrăgostește și trăiesc o intensă aventură romantică, până când hotărăsc să se căsătorească.
Stau o perioadă în Franța, apoi optează pentru întoarcerea în patria lui Poroineanu senior, unde adevărul le este descoperit.
Șocul este colossal.
Un scandal de proporții și un proces cu rezultat imprevizibil
Se cunosc puține detalii concrete despre cum au decurs evenimentele, dar circulă historie care sugerează că, înfrânți de acest revelations, cei doi ar fi ales sinuciderea.
Povestea Poroineanu este adesea asimilată cu Romeo și Julieta, însă o examinare atentă arată că similitudinile sunt exterioare, iar esența este fundamental diferită.
În cazul romanticilor din Verona, soarta lor a fost zdrumicată de forțe externe, iar aici distrugerea a provenit din interior, din structura lor genetică.
Nu există o documentație consecventă a cazului.
Se știe că a generat un zgomot major în cerințele sociale ale epocii.
Moșierul în vârstă a fost citat în fața instanței, iar, în varianta susținută de unii cercetători, a primit o condamnare la moarte, prin execuție cu glonțul sau prin pendul (și ar fi fost dusă la îndeplinire într-un timp relativ scurt după verdict).
Alte surse susțin că ar fi murit sinucigându-se înainte de executare sau că ar fi devenit alienat mintal.
Foarte rar, se încercă susținerea posibilității să își fi anulat sentința.
Indiferent de final, frânt de această dramă, moșierul Constantin Poroineanu își oferă cei doi disidenți un mormânt impunzitor, pentru a perpetua amintirea unei iubiri lipsite de șanse.
