Președintele ales al Poloniei, Karol Nawrocki, a menționat de două ori într-un mesaj de mulțumire adresat președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, „soluționarea problemelor istorice restante”. Zelenski a fost printre primii lideri străini care l-a felicitat pentru victoria în alegeri pe naționalistul Nawrocki, scriind, în mesajul său, că speră la „o cooperare fructuoasă” cu viitorul președinte polonez.
„Sper să continuăm o cooperare fructuoasă cu Polonia și cu președintele Nawrocki personal”, a declarat șeful statului ucrainean pe X, felicitându-l pe câștigătorul alegerilor prezidențiale. Polonia, a scris Zelenski, care își păstrează forța spiritului național și credința în dreptate, a fost și rămâne un pilon al securității regionale și europene și o voce puternică care apără libertatea și demnitatea pentru fiecare națiune.
În răspunsul său, Nawrocki a scris că așteaptă „cu interes continuarea parteneriatului dintre Ucraina și Polonia, bazat pe respect și înțelegere reciprocă”. „Consider că acest lucru necesită nu numai un dialog constructiv, ci și soluționarea problemelor istorice restante. Polonia a fost cel mai puternic susținător al Ucrainei împotriva agresiunii rusești, nicio altă națiune nu înțelege această amenințare mai bine decât noi și sper că vom continua să colaborăm pentru binele comun, pentru soluționarea problemelor din trecut și pentru construirea unui viitor sigur împreună”, a scris Nawrocki pe X.
Cele două țări sunt legate istoric și cultural, într-o regiune în care granițele au fost, timp de secole, extrem de volatile. Relațiile dintre Polonia și Ucraina au în comun definirea Rusiei ca cea mai mare amenințare la adresa securității proprii.
Istoricul Timothy Snyder consideră că actuala arhitectură europeană se datorează, în mare măsură, deciziei elitei politice poloneze de a renunța la pretenții teritoriale ceea ce plasa în plan secundar conflictele istorice, în favoarea unei politici de apropiere și recunoaștere a dreptului la existență ca state independente a fostelor republici sovietice. „Marea strategie poloneză”, după cum o numește Snyder, își are rădăcinile în ideile promovate, după cel de-al Doilea Război Mondial, de gruparea din jurul revistei „Kultura”, privind necesitarea unei Europe unite din care Polonia să facă parte.
Când independența Ucrainei a fost consfințită prin referendumul din decembrie 1991, Polonia a fost primul stat care a recunoscut oficial Republica Ucraina.
Polonia și Ucraina sunt aliați apropiați atunci când trebuie să își învingă inamicul comun, Rusia, dar relațiile dintre cele două țări riscă să ajungă într-un punct critic din cauza unor evenimente sângeroase din trecutul îndepărtat pentru care niciuna dintre părți nu vrea să își recunoască vina.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o grupare de gherilă numită Armata Insurecțională Ucraineană (UPA) a masacrat zeci de mii de polonezi în încercarea de a epura ținuturi care făceau parte din Polonia înainte de război, dar care acum se află în vestul Ucrainei. Mii de ucraineni au fost omorâți în atacuri lansate ca răzbunare.
Tensiunile dintre Polonia și Ucraina se trag dintr-o perioadă cu mult înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Polonia a controlat teritoriul de vest al Ucrainei de astăzi timp de mai multe secole.
Statul polonez de dinainte de război considera minoritatea ucraineană periculoasă și o persecuta. „Ucrainenii nu vor să își recunoască vina pentru Volînia și polonezii nu vor să își recunoască vina pentru politica poloneză îndreptată împotriva ucrainenilor, care a dus la această tragedie”, a spus istoricul ucrainean Iaroslav Hrițak.
Varșovia, însă, consideră că cele două probleme nu pot fi considerate echivalente. „Polonia nu vrea să crească tensiunile, dar problema înhumării și comemorării acestor oameni este importantă pentru noi. Vorbim despre 100.000 de oameni uciși”, a spus un oficial polonez de la ministerul de externe.
