Suspecţii implicaţi în jaful Tezaurului Dacic s‑au lamentat că în închisoare nu li se oferă condiţii decente. Deşi nu au reacţionat rapid în legătură cu declaraţiile, unul dintre ei a rostit ceva ce a părut a fi o ameninţare pentru o persoană din afara penitenciarului: „S‑ar putea să vreau să vorbesc”.
A început judecata suspectilor implicaţi în furtul Tezaurului Dacic, afişat la Muzeul Drents din Assen. Starea lor generală este rău pătrunsă, iar aceştia au reclamat în faţa tribunalului condiţiile inumane din detenţie.
Chesley W, în vârstă de 37 de ani, a declarat, conform dvhn.nl:
„Am fost tratat ca un animal. Am petrecut 6 luni într‑o celulă putredă, cu şobolani. Fotografia şi numele meu au fost publicate. Acest lucru mă va bântui pentru totdeauna. Ceea ce este pe internet nu dispare niciodată”.
Primul suspect nu este la prima abatere
Conform publicaţiei menţionate, Chesley W. a avut şi alte înregistrări în dosarul penal. În trecut a executat o pedeapsă de 5 ani şi 5 luni pentru jaf, posesie de arme, conducere sub influenţa alcoolului şi furt din magazine.
În cadrul serviciului de probaţiune s‑a remarcat ca fiind rezervat. Se pare că în trecut a fost diagnosticat cu o tulburare de personalitate.
Al doilea suspect are un trecut asemănător
Un alt inculpat, Bernhard Z., prezintă un istoric similar cu cel al lui Chesley W. De asemenea, a executat o condamnare de 5 ani şi 5 luni pentru o spargere violentă a unei locuinţe, dar lista nu se oprește aici.
În cazierul său se adaugă şi alte infracţiuni: vandălism, agresiune, deţinere de droguri și conducere sub influenţa alcoolului.
De asemenea, Z. este un frecvent utilizator al serviciului de probaţiune, are dependenţe de droguri şi nu îşi menţine un stil de viaţă stabil.
Singurul lucru rostit în faţa instanţei a fost:
„Îmi păstrez calmul, dar sunt foarte furios, însă am mai spus deja asta”, invocând dreptul său de a tăcea.
Cu ceva timp în urmă, Z. a adăugat totuşi: „În final, s‑ar putea să vreau, totuşi, să spun ceva. Deocamdată, mă opresc aici”.
Al treilea suspect, greu de interogat
Jan B. a fost primul interogat.
În cadrul serviciului de probaţiune a refuzat orice formă de colaborare.
Având doar 21 de ani, instanţa s‑a întrebat dacă nu cumva ar trebui judecat ca minor.
B. a activat ca pictor în Heerhugowaard, unde locuia împreună cu părinţii săi.
De asemenea, personalul de probaţiune îşi exprimă îngrijorarea faţă de el.
„Nu reuşim să determinăm cu exactitate de ce a participat la jaf. A fost vorba de bani sau a fost influenţat? Nu avem un răspuns”, au declarat aceştia despre B., al cărui cazier este curat.
În faţa tribunalului, B. a invocat şi el dreptul la tăcere.
Ce spune directorul Muzeului Drents
Directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, a adresat suspecţilor: „Obiectele au fost sustrase prin violenţă brută.
Acest incident este fără precedent, atât la nivel naţional, cât şi internaţional.
Nu este vorba despre valoarea materială, ci despre importanţa culturală. Şocul a cuprins Assen, Olanda şi întreaga lume. Înţelegeţi gravitatea?”.
Publicaţia citată relatează că directorul Van Langh a descris „o perioadă oribilă” care s‑a încheiat recent odată cu returnarea pieselor.
„Pentru colegii noştri, furtul a reprezentat un atac personal. Suntem profund recunoscători anchetatorilor noştri naţionali şi internaţionali.”
După restaurare, totul poate fi considerat închis, concluzionează Van Langh.
Suspecţii nu au dorit să comenteze interpelarea directorului muzeului
Inculpaţii au refuzat să reacţioneze la întrebările lui Van Langh, care a vorbit şi despre prejudiciul cultural şi spiritual enorm provocat României, subliniind că nu s‑a pierdut doar „obiecte de aur”, ci o parte sacră a identităţii naţionale:
„Pagubele create de furt nu pot fi exprimate doar în termeni financiari. Ele definesc identitatea, iar banii nu pot compensa această pierdere. A existat ameninţarea ca o memorie să fie ştearsă pentru o societate. Acesta a fost un atac la demnitatea poporului român”, a declarat el.
Directorul Muzeului Drents: „Furtul ne-a lovit în adâncul sufletului”
„Trauma a fost profundă. Dispariţia nu a fost percepută doar ca o pierdere, ci ca o rană în memoria colectivă”, a explicat Van Langh, accentuând şocul provocat în România.
„De asemenea, lipsa clarităţii privind posibila distrugere a obiectelor a amplificat anxietatea.
Fiecare piesă a noastră ascunde decenii de muncă umană şi cercetare. Furtul ne-a lovit în adâncul sufletului. Valul de şoc a depăşit cu mult zidurile muzeului. (…) Expoziţiile internaţionale există pentru a conecta oamenii şi pentru a oferi istorie şi artă unui public larg. Relaţiile dintre instituţiile culturale sunt strânse. Consecinţele furtului au fost şocante. Furia şi neîncrederea au izbucnit brusc.”
„Furtul a fost utilizat pentru a crea tensiuni în România. Nu este doar un caz penal; a zdruncinat întreaga societate”, a încheiat el.
Avocaţii vor susţine argumentele joi în instanţă.
Citeşte şi: Începe procesul jafului tezaurului dacic de la Coţofeneşti: 3 suspecţi, aduşi în faţa instanţei
