Din multitudinea de ştiri şi informaţii publicate de presa românească ieri, mi-a atras în mod special atenţia relatarea conform căreia Raed Arafat a fost audiat ca suspect de către un procuror militar din D.N.A. – Secţia Militară. În acelaşi dosar sunt cercetate şi alte persoane, printre care şi Secretarul de Stat Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), pentru presupusă complicitate la contrabandă.
RAED ARAFAT – Hăituit sau Contrabandist
Familiarizat cu definiţia infracţiunii de contrabandă, acuzaţia de complicitate adresată lui Raed Arafat m-a determinat să analizez cu mare atenţie materialele jurnalistice aferente, deoarece, oricât de controversat ar părea Şeful DSU, este dificil să credem că această personalitate ar putea să coopereze la o asemenea faptă.
Nu există nicio eroare: am scris corect că Raed Arafat este o personalitate, în ciuda faptului că i se pot aduce numeroase critici, chiar cu argumente solide, referitoare la achiziţiile din perioada pandemică şi la gestionarea tragediei de la Colectiv.
Raed Arafat este considerat o personalitate datorită identităţii sale puternice şi consecvente, fiind una dintre cele mai recunoscute figuri din spaţiul public în ultimele trei decenii.
Acesta rămâne în istorie şi ar trebui să rămână în memoria românilor nu doar ca iniţiator al SMURD, creat din nimic într-un moment în care sistemul de urgenţă românesc era rudimentar, ci şi ca persoana care a oferit ajutor necondiţionat oricui i‑a solicitat sprijin în situaţii critice, fie că era vorba despre un membru al familiei, un prieten apropiat sau un caz social.
Indiferent de moment – fie că a fost vineri la ora 17:00, după terminarea programului legal, fie duminică dimineaţă, în weekend, când majoritatea oamenilor se odihnesc, fie în ore târzii ale nopţii – Raed Arafat a răspuns la fiecare solicitare şi a intervenit prompt şi profesionist, pentru ca persoana în nevoie să aibă şanse reale de supravieţuire.
În toate cazurile, Raed Arafat a intervenit în calitate de Şef al DSU, fără să pretindă sau să accepte vreun fel de recompensă pentru actul umanitar pe care l‑a prestat, rămânând complet dezinteresat.
Având în vedere că balanţa Zeiţei Themis nu poate fi înclinată în favoarea lui Raed Arafat prin punerea în talerul apărării faptele sale pozitive, nici în defavoarea lui prin incriminarea deciziilor controversate, ca avocat specializat în drept penal observ cu respect că acuzaţia de complicitate la contrabandă, formulată de un procuror al D.N.A. – Secţia Militară, este cel puţin ciudată, dacă nu chiar evident nefondată, fără a se cunoaşte conţinutul dosarului.
Raed Arafat este acuzat de complicitate la contrabandă
Conform informaţiilor din mass‑media, Raed Arafat ar fi acuzat de complicitate la contrabandă pentru că introducerea şi utilizarea unui avion oferit de asigurator s‑a realizat fără respectarea formalităţilor vamale, fără eliberarea liberului de vamă şi fără achitarea TVA‑ului.
Pentru a înţelege absurdul acestei acuzaţii, reamintesc că, la 2 iunie 2016, un elicopter al IGAv – MAI s‑a prăbuşit în apropierea localităţii Haragîş, Republica Moldova, soldându‑se cu pierderea totală a aeronavei şi decesul tuturor celor patru persoane aflate la bord.
În temeiul poliţei CASCO, asiguratorul avea posibilitatea să plătească IGAv contravaloarea aeronavei, respectiv 23 324 667,84 lei (aprox. 5,27 milioane EUR), sau să înlocuiască elicopterul cu altul cu configuraţie similară.
IGAv a acceptat propunerea asiguratorului, iar în noiembrie 2017 a primit, pe Insula Guernesey – teritoriu aflat în afara spaţiului de plată al TVA‑ului al Uniunii Europene – o aeronavă nouă, cu configuraţie echivalentă.
După predare, elicopterul a fost importat de către IGAv din aceeaşi insulă.
Conform materialelor de presă, procurorul militar anchetator susţine că persoanele implicate în obţinerea despăgubirii pentru accidentul din 2016 „au permis” asiguratorului să înlocuiască elicopterul distrus cu unul care nu a căpătat statutul de marfă românească, din cauză că nu s‑au efectuat formalităţile vamale, nu i s‑a acordat liberul de vamă şi, evident, nu s‑a plătit TVA în sumă de 4 435 269,89 lei – cuantum considerat de procuror ca prejudiciu adus Bugetului Consolidat al Statului.
Având în vedere că, potrivit Codului Vamal al UE, debitorul vamal este declarantul – în acest caz IGAv – este evident că acuzaţia adresată tuturor suspecţilor, inclusiv lui Raed Arafat, nu are temei real.
Statul vs Stat
Deoarece importatorul este IGAv, adică Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, o instituție publică românească, este incontestabil că debitorul TVA la import era IGAv, nu asiguratorul.
Elicopterul, preluat de pe Insula Guernesey – teritoriu britanic, dar în afara zonei vamale UE la momentul importului, trebuia tratat ca un bun dintr‑o țară terţă, cu toate obligaţiile vamale aferente: taxe vamale zero pentru aeronave, dar cu obligaţia de a plăti TVA de import de 19 % din valoarea declarată în vamă.
Prin urmare, plata TVA‑ului revenea în mod clar instituţiei publice IGAv, nu asiguratorului, fapt pe care procurorul militar ar trebui să îl cunoască.
În acest context apare o întrebare legitimă: dacă IGAv, instituţia publică, era obligată să plătească TVA, care este sensul formulării acuzaţiei împotriva lui Raed Arafat, în timp ce celelalte persoane cercetate par victime colaterale?
Dacă DSU a primit oficial de la Guvern o înștiințare prin care i se comunica că nu trebuie să achite TVA pentru acest elicopter, atunci nu există niciun temei pentru buna credinţă în formularea acuzaţiei.
Pentru a evidenţia absurdul acuzaţiilor procurorului militar, lansez încă o întrebare retorică: dacă asiguratorul ar fi transferat în contul IGAv contravaloarea despăgubirii și instituţia publică ar fi achiziţionat elicopterul cu acei bani, cine ar fi trebuit să suporte taxele vamale şi TVA‑ul – în continuare asiguratorul?
Fără îndoială că nu poate exista o complicitate la săvârşirea infracţiunii de contrabandă în abstracţiune, aştept cu interes să aflu ce dispoziţii din Codul Vamal consideră procurorul relevante şi ce acte materiale au fost reţinute concret în sarcina lui Raed Arafat, pentru ca tipicitatea infracţiunii să fie tratată strict, nu prin analogie.
Raed Arafat ar trebui să stea liniștit
Analizând informaţiile publicate până în prezent, în calitate de specialist în drept penal constată că Raed Arafat poate sta liniștit, deoarece, cu o apărare solidă, într‑un stat de drept și nu de drepţi, nu ar trebui să fie nici măcar trimis în judecată; iar dacă, în ciuda acestui lucru, ar fi emis rechizitoriul, ar avea şanse reale de achitare şi nu ar trebui să rămână îngrijorat de posibilitatea apariţiei prescripţiei răspunderii penale, care pare iminentă.
Raed Arafat nu are nevoie de susţinerea opiniei publice, dar are, fără îndoială, dreptul la apărare împotriva unor acuzaţii nefondate.
Într‑un stat de drept, nu de drepţi, o persoană care a construit din cenuşă sistemul de urgenţă naţional nu ar trebui redusă, prin simpla voință a unui procuror, la statutul de suspect bănuit de săvârșirea unei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât acuzaţia este hilară.
Formularea unor acuzaţii penale puerile la adresa unei persoane care şi‑a dedicat viaţa serviciului public şi răspândirea acestora în presă cu scopul de a ajunge la un număr cât mai mare de cetăţeni reprezintă nu doar o injustiție individuală, ci şi o agresiune asupra încrederii cetăţenilor în instituţiile statului, în special în sistemul judiciar, profund erodat în ultima perioadă.
Într‑un stat de drept autentic, onoarea unei persoane nu poate fi sacrificială pe altarul insinuărilor, iar reputaţia unui lider public nu poate fi zdrobită prin acuzaţii neverificate, oricât de spectaculoase ar fi prezentate.
Când suspiciunea nu se transformă în probă, iar zgomotul acuzaţiilor încearcă să înăbuşe adevărul, apărarea demnităţii şi onoarei unei persoane supuse pe nedrept opiniei publice devine nu doar o simplă normalitate, ci o obligaţie morală şi civică.
Având în vedere toate cele de mai sus, răspunsul la întrebarea din titlu este evident: Raed Arafat este, fără echivoc, hăituit, nu contrabandist.
Un comentariu al Avocatului Florin Constantin Durgheu
Ce spune Raed Arafat
În acest context devine tot mai clar că aceste acţiuni depăşesc sfera juridică strictă, configurându‑se ca o campanie de discreditare. Aşa cum am menţionat anterior, există indicii că…
