Doi furnizori de finanțare ai guvernului SUA – Export‑Import Bank of the United States și International Development Finance Corporation – studiază posibilitatea de a aloca până la 7,6 miliarde de dolari pentru centrală nucleară de tip SMR de la Doicești, Dâmbovița, conform informațiilor publicate de Profit.ro. Proiectul vizează ridicarea unei centrale de 462 MW, bazată pe tehnologia reactoarelor modulare mici (SMR) furnizată de NuScale Power.
Dezvoltarea centralei ar fi în sarcina RoPower Nuclear SA, companie deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova Power & Gas, parte a grupului E‑INFRA, controlat de investitori români.
Interes american reafirmat, dar fără angajamente
Export‑Import Bank a indicat recent disponibilitatea de a acorda, în principiu, un credit de până la 5,625 miliarde de dolari pe o durată de maximum 22 de ani pentru finanțarea componentelor americane ale proiectului. Decizia finală nu a fost încă luată, instituția așteptând o cerere oficială din partea dezvoltatorului.
În același timp, International Development Finance Corporation ia în considerare o finanțare hibridă de până la 2 miliarde de dolari, care ar putea cuprinde atât un împrumut, cât și o participare în acționariatul companiei de proiect. Această posibilă implicare este condiționată de depunerea unei solicitări oficiale, iar contribuția nu poate depăși 25 % din costurile totale ale investiției.
Ambele instituții americane și-au exprimat interesul pentru această inițiativă în urmă cu aproximativ trei ani, în contextul politicii Washingtonului de a contracara influența Chinei în sectoare energetice strategice.
La nivel intern, premierul Ilie Bolojan s-a arătat precaut față de oportunitatea de investiție, subliniind amploarea și complexitatea proiectului.
„Având în vedere suma enormă care trebuie acoperită, complexitatea unor astfel de proiecte și faptul că sunt la o etapă incipientă, estimez că nu vom vedea o investiție imediată. Astfel de investiții necesită 5‑6 ani”, a declarat premierul.
El a menționat că studiul de fezabilitate a fost finalizat, următorul pas fiind identificarea surselor de finanțare, în condițiile în care costul total al proiectului este estimat între 6 și 7 miliarde de dolari. În plus, Bolojan a subliniat că prioritatea ar trebui să rămână pe proiectele de la Centrala Nucleară Cernavodă, unde există deja experiență operațională și surse de finanțare mai clare.
Investiție etapizată: primul modul decisiv
Planul de la Doicești prevede instalarea a șase module nucleare de câte 77 MW fiecare, dar decizia finală de investiție va depinde de construcția și testarea inițială a unui singur reactor.
Conform scenariului propus de dezvoltator, celelalte cinci module vor fi achiziționate doar după ce primul va demonstra respectarea specificațiilor tehnice. Alternativ, există și opțiunea de a cumpăra toate modulele de la bun început, cu garanția că furnizorul va rambursa costurile suplimentare în cazul în care primul reactor nu îndeplă cerințele.
Calendarele propuse preconizează punerea în funcțiune a primului modul în iulie 2033, iar finalizarea completă a centralei în decembrie 2034, în funcție de încheierea acordurilor comerciale necesare.
Etapa pre‑EPC și incertitudinile proiectului
În următoarea perioadă, echipa de proiect se pregătește să intre în faza pre‑EPC, care ar dura aproximativ 15 luni și ar necesita un buget de circa 600 de milioane de dolari. Această etapă va cuprinde definirea structurilor contractuale, selectarea contractorilor, detalierea surselor de finanțare și actualizarea calendarului.
În paralel, vor continua studiile de mediu, evaluările geotehnice și analiza riscurilor, inclusiv cele legate de prezența gazelor naturale în zona propusă. O misiune a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a confirmat anterior că metodologia utilizată este în conformitate cu standardele internaționale și nu a identificat criterii de excludere pentru proiect.
Rămâne totuși neclar cum va fi valorificată energia produsă – fie prin integrarea în rețeaua națională, fie prin contracte directe cu consumatori industriali mari, cum ar fi sectorul siderurgic sau centrele de date pentru inteligență artificială.
