Rata de dobândă a obligațiunilor britanice pe 30 de ani a atins temporar 5,81%, cel mai înalt nivel din 1998, pentru ca apoi să scadă ușor. În același timp, randamentul titlurilor pe 10 ani a urcat la aproximativ 5,13%, un prag nemaietat din perioada crizei financiare din 2008. Această majorare a randamentelor semnalează o scădere a prețului obligațiunilor și, implicit, costuri de finanțare mai ridicate pentru stat.
Cererea pentru titluri britanice a fost alimentată de incertitudinea politică din cadrul Partidului Laburist, generată de demisii în guvern și de presiunile interne asupra lui Starmer de a-și revizui poziția. Pentru investitori, perspectiva unei lupte prelungite pentru conducerea partidului ridică semne de întrebare privind traiectoria fiscală a viitorului guvern.
Lira sterlină se depreciază
Lira a pierdut teren atât în raport cu dolarul, cât și cu euro, plasându-se în jurul nivelului de 1,35 dolari. Analiștii citați de presa financiară avertizează că instabilitatea politică afectează încrederea investitorilor într-un moment în care finanțele publice britanice sunt deja tensionate.
Presiunea provine și din exterior. Creșterea prețului petrolului, alimentată de tensiuni în Orientul Mijlociu, a reaprins temerile legate de inflație. Piețele iau în calcul noi majorări ale dobânzilor de către Banca Angliei în acest an, pentru a contracara un nou val de inflație generat de costurile energetice.
Pe termen scurt, investitorii urmăresc două riscuri principale: cât de repede se va clarifica situația politică de la Londra și dacă viitoarea conducere laburistă va menține disciplina fiscală. Între timp, Regatul Unit intră într-o zonă familiară pentru piețele emergente europene: dobânzi în creștere, monedă sub presiune și un mesaj dur din partea investitorilor către guvern.
Situația amintește de România
Contextul seamănă cu tensiunile prin care trece România. După prăbușirea guvernului Bolojan, dobânzile au crescut, iar leul a suferit o depreciere semnificativă.
După prăbușirea Guvernului Bolojan, piețele au reacționat la creșterea incertitudinii politice și la riscul ca planurile de reducere a deficitului bugetar să fie amânate sau abandonate.
În acest context, investitorii au cerut randamente mai mari pentru a împrumuta statul român, considerând că riscul a crescut, iar o parte dintre ei au ales să se retragă din activele în lei și să cumpere valută. Această combinație a pus presiune atât pe costurile de finanțare ale României, cât și pe cursul de schimb, conducând la creșterea randamentelor și la deprecierea leului.
