Cercetarea a fost condusă de Laura Cancedda și Valter Tucci, de la Institutul Italian de Tehnologie din Genova. Animalele de studiu au fost supuse unui stres sever în patru perioade distincte: primul an de viață, copilăria, adolescența și tineretul adult. Proiectul a combinat neuroștiințe, proteomică de ultimă generație și psihiatrie clinică, conform informațiilor publicate de La Stampa.
Concluzia: o traumă condiționează în mod specific și de durată comportamentul și biochimia creierului, în funcție de vârsta la care are loc.
„Reacțiile inadaptate provocate de stres rămân prezente în timp și nu depind de intervalul dintre expunere și evaluare”, explică Cancedda.
Semnăturile comportamentale ale traumei
Cercetătorii au descoperit modele bine definite. Traumatismele din primele luni de viață determină izolare socială accentuată. Cele din copilărie conduc, ulterior, la dificultăți de concentrare. Trauma din adolescență este asociată cu agresivitate și dorință de dominație. În schimb, traumele suferite în perioada adultă tânără se manifestă predominant prin simptome depresive.
Anxietatea este singura trăsătură comună tuturor grupurilor de vârstă, fără a fi specifică unei etape particulare.
Confirmare și în date clinice umane
Echipa a examinat informațiile a 72 de pacienți ai Institutului Gaslini care au experimentat traume timpurii. Rezultatele au corroborat tiparele observate în studiul pe animale.
Traumele din primul an de viață sunt corelate cu tendințe schizoide.
Cele din copilărie se asociază cu trăsături paranoice sau obsesive.
Trauma în adolescență este legată de personalități narcisiste sau antisociale.
„Creierul uman urmează căi de dezvoltare universale; dacă acestea sunt întrerupte, apar rezultate previzibile”, concluzionează Tucci.
O speranță terapeutică concretă
Studiul a evidențiat o modificare specifică a proteinei BDNF, esențială pentru plasticitatea neuronală, la subiecții traumatizați în perioada adultă tânără.
Cercetătorii au administrat larotrectinib, un medicament deja aprobat în oncologie, pentru a contracara aceste efecte. Rezultatul: recuperarea deficitelor sociale și a simptomelor depresive la animalele traumatizate în acea fază.
Speranța este că, cunoscând momentul exact al traumei, se vor putea dezvolta tratamente personalizate pentru tulburări psihice rezistente.
