Acordul SAFE semnat cu Rheinmetall, estimat la circa 5 miliarde de euro, rămâne subiect de dispute.
Radu Miruță, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, a oferit detalii publice despre conținutul contractului, condițiile lui și motivele care l-au determinat, într-un interviu acordat publicației Adevărul.
Cel mai amplu contract: tancul de luptă, fabricat la Mediaș
Elementul central al acordului este tancul de luptă al infanteriei Lynx (blindaj de ultimă generație, denumire propusă) – reprezintă 3 miliarde de euro din totalul de 5 miliarde. Miruță a insistat că vehiculul nu va fi importat, ci realizat local, în România:
„Lynx‑ul nu va fi construit în Germania pentru noi. El va fi fabricat în România, la uzina din Mediaș, de muncitori români, cu taxele achitate în România și cu licența adusă pe teritoriul nostru.
Restul bugetului acoperă nave de patrulare – aproape un miliard de euro – și sistemele de apărare antiaeriană Skyranger și Skynex, parțial produse în țara noastră”, a subliniat Miruță.
Șantierul Naval din Mangalia, scos din pragul falimentului prin contract
Un alt aspect mai puțin mediatizat al acordului îl reprezintă Șantierul Naval “2 Mai” din Mangalia, care se afla în stare critică de faliment.
Navele de patrulare vor fi construite exact acolo – o condiție impusă de România și prevăzută în contract: „Obligația de a construi aceste nave revine lui Rheinmetall, care trebuie să le realizeze la Șantierul Naval “2 Mai” din Mangalia. Dacă nu acceptă, nu există livrare.”
Miruță a menționat că această clauză a fost aprobată atât de CSAT, cât și de Parlament.
„De 30 de ani cumpărăm armament și nu rămâne nimic în țară”
Ministrul a fost categoric în legătură cu filosofia contractului: „De trei decenii achiziționăm cantități uriașe de arme. Problema este că aceste sume sunt cheltuite pentru a echipa armata noastră, iar în final nu rămâne nimic în România.”
Pentru a ilustra această situație, Miruță a invocat fabrica de pulberi de la Făgăraș, unde, în loc de echipamente high‑tech, există doar copaci: „Faptul că Romarmul a gestionat atât de prost până acum, încât avem copaci în loc de tehnologie, reprezintă dovada clară că banii plătiți de armata română nu au circulat prin economia națională.”
Controverse legate de transparență și proceduri de negociere
Miruță a recunoscut că modul de comunicare publică a lăsat loc de întrebări.
A explicat că grupul de lucru care a colectat ofertele și a stabilit plafonul aprobat de Parlament a fost coordonat de Cancelaria Prim‑Miniștrului, la propunerea premierului Ciolacu, și nu de Ministerul Apărării.
În legătură cu acuzațiile de lipsă de transparență, fostul ministru a precizat că a solicitat publicarea tuturor informațiilor pe site‑ul MAPN: „Am cerut să fie puse la dispoziție toate detaliile și am ordonat ca acestea să fie accesibile. Puteți intra și să le consultați.”
Referitor la achiziția directă, fără licitație, Miruță a respins ideea că ar fi o excepție: „Avem contracte de miliarde cu Statele Unite pe bază de acordare directă. Achizițiile de armament nu se fac ca înghețata. Există și o componentă diplomatică.”
Miza strategică: capacitatea de producție internă în perioade de criză
Dincolo de sume și polemici, Miruță a enunțat argumentul principal al inițiativei: „Dacă România ar intra într-un conflict și militarii ar solicita echipamente, Ministerul Apărării nu poate răspunde cu un simplu document care promite livrări în trei săptămâni dintr-o țară necunoscută. Vreau ca producția să se desfășoare în România și așa se întâmplă.”
