Optimismul și sănătatea
Este benefic să adopți o atitudine optimistă. Persoanele cu o viziune pozitivă par să aibă o stare de sănătate mai bună. O meta‑analiză condusă de cardiologul Alan Rozanski și colaboratorii săi a demonstrat că optimismul se corelează cu un risc redus de evenimente cardiovasculare.
În plus, aceștia manifestă o reziliență sporită. Optimiştii tind să interpreteze eșecurile ca pe evenimente temporare și rezultatul unor factori externi, pe când pesimiștii le percep ca pe dovezi ale slăbiciunilor permanente, conform The Economist.
Optimiştii au, de asemenea, șanse mai mari de a avansa în ierarhia organizațională. Un studiu recent în care Nadine Chochoiek de la Munich Business School și colegii ei au interogat fondatori, directori și angajaţi din Olanda a relevat că antreprenorii și managerii au niveluri de optimism similare, ambele fiind mai optimiste decât personalul.
Puterea și optimismul se influențează reciproc
Relaţia de cauzalitate merge în ambele sensuri. Puterea în sine constituie o sursă de optimism; este mai ușor să privești cu încredere viitorul când deții capacitatea de a-l modela. Un motiv pentru care directorii au o atitudine mai pozitivă față de inteligența artificială decât angajații este, fără îndoială, faptul că dețin un control mai mare asupra evoluției acesteia. În același timp, optimismul îi stimulează pe oameni să meargă înainte și în sus.
Optimiştii au mai multe șanse să devină antreprenori decât pesimiștii. Așteptările scăzute de succes și decizia de a lansa o afacere nu coincid, de regulă, Daniel Kahneman, psiholog laureat al Premiului Nobel, a denumit „optimismul iluzoriu” ca motor al capitalismului.
Cum modelează optimismul selecția în companii
Încrederea, justificată sau nu, este un factor esențial în alegerea candidaților pentru poziții superioare în cadrul organizaţiilor.
Instrumentul psihologic standard pentru a evalua gradul de optimism sau pesimism al unei persoane este chestionarul scurt „Revised Life Orientation Test”, care conţine enunţuri de genul „Dacă ceva poate merge prost pentru mine, va merge prost”. Îţi poţi imagina pe cineva convins că este ghinionist?
Când optimismul devine excesiv
Optimismul poate, desigur, să fie exagerat. Într-un studiu influent din 2007, Manju Puri și David Robinson de la Duke University au comparat așteptările individuale privind durata de viaţă cu estimările actuariale pentru a măsura optimismul. Au constatat că cei cu un optimism extrem aveau probabilitatea mai mare de a fuma și de a menţine majoritatea averii în active ilichide.
Și în mediul corporativ, optimismul exagerat generează adesea dificultăţi. Aşteptările nerealiste iniţiale cresc riscul ca proiectele să depășească bugetele și termenele‑limită. De asemenea, un optimism nejustificat reduce probabilitatea abandonării proiectelor eșuate, deoarece factorii de decizie tind să supraestimeze rezultatele pentru a justifica continuarea.
Contextul schimbă complet înţelesul
Totul depinde de context. „Ce ar putea merge prost?” sună mult mai alarmant când este rostit de un pilot decât de un realizator de podcast. Un studiu realizat de Damiano Silipo de la University of Calabria și colaboratorii săi a cuantificat optimismul în bănci, analizând rezervele constituite pentru pierderile din credite. Optimismul domina în rândul bancherilor înainte de criza financiară din 2007‑2009, apoi, brusc, a dispărut.
Există numeroase metode pentru a contracara tendinţa spre optimism exagerat. De exemplu, în cadrul unui „pre‑mortem”, participanţii îşi imaginează în mod deliberat eșecul unei iniţiative şi identifică cauzele probabile.
Structura echipei este de asemenea relevantă. Un studiu condus de Ulrike Malmendier de la University of California, Berkeley și colegii săi a arătat că supraoptimismul directorului financiar prezice mai bine decizia de a prefera datoria în detrimentul capitalului propriu decât încrederea excesivă a CEO‑ului. Totuşi, acelaşi studiu a arătat că directorii generali foarte încrezători tind să angajeze directori financiari la fel de încrezuţi. Dacă optimismul se propagă pe tot lanţul, apar probleme.
Unde greşeşte şi pesimismul
Totuşi, se poate merge prea departe şi în direcţia opusă. În noua sa carte „The Four Principles”, Adrian Gore, fondatorul Discovery Group, o importantă companie de servicii financiare din Africa de Sud, susţine că pesimismul înrădăcinat este larg răspândit în mediul de afaceri.
Conform lui Gore, oamenii sunt înclinaţi să caute semnale negative; explicarea motivelor pentru care lucrurile ar putea merge prost este percepută ca fiind mai sofisticată decât credinţa că totul va decurge favorabil. Aversiunea faţă de pierdere, un puternic bias comportamental împotriva renunţării la ceea ce deţii, înclină deja balanţa împotriva asumării riscurilor.
Gore consideră că ideea de a învăţa din eșecuri este supraestimată; succesele oferă lecţii mai valoroase. Evaluările de performanță ar trebui să se axeze pe alocarea persoanelor în funcţii care să le exploateze punctele forte, în loc să încerce să corecteze slăbiciunile. Pesimismul are locul său, dar optimismul este motorul care face ca lucrurile să se întâmple.
