Îi aduceți aminte de președintele Iohannis, nu? Călătorul nostru, în una dintre vizitele sale în străinătate, a fost cu siguranță încântat să primească la masă o carafă cu „apă din casa” – adică apă de la robinet, fără plată. Ce ar fi putut spune atunci? Probabil ceva de genul: „Ar fi bine să aprob o lege care să asigure apă de la robinet gratuită pentru toți românii”.
Și a făcut-o. A promovat o lege „bine pusă la punct”. Problema e că, la mai bine de doi ani de la intrarea ei în vigoare, restaurantele încă o trec cu vederea în cea mai mare parte.
Trebuie să menționăm că inițiativa nu a venit direct de la fostul președinte. Totuși, e de presupus că l-a încântat ideea de „bună practică occidentală”. Dispoziția se bazează pe o directivă europeană (transpusă prin OUG nr. 7/2023) care urmărește reducerea consumului de plastic și încurajarea apei de la robinet.
Peste doi ani, puțină schimbare
În 2025, la un an de la intrarea în vigoare a legii, în capitală erau puțin peste 60 de cafenele și restaurante ce ofereau apă de la robinet gratuită. Astăzi, numărul s-a ridicat la aproximativ 64 – practic, o creștere neglijabilă.
Pe lângă aceste unități, pe hartă mai apar un singur mall, un centru comercial, câteva magazine, aeroportul Henri Coandă și câteva baruri. În raport cu dimensiunea reală a pieței HoReCa din București, aceste cifre sunt nesemnificative și demonstrează clar că legea nu produce efecte concrete. Lista completă a localurilor poate fi consultată AICI.
O lege fără mecanisme de aplicare
Norma obligă restaurantele, cantinele și firmele de catering să pună la dispoziție apă potabilă din rețeaua publică, gratuit, la cererea clientului. Însă legea nu este însoțită de reglementări detaliate de punere în practică și nici de sancțiuni clare.
Absența „dinților” a transformat obligația într-o simplă recomandare, pe care multe unități o ignoră. În realitate, numeroase localuri invocă „politica firmei” sau lipsa unui sistem de filtrare și servesc doar apă îmbuteliată contra cost.
România rămâne în urma Europei
Situația este în contrast puternic cu alte state europene, unde practica este deja normă. În Spania, legea prevede explicit că restaurantele trebuie să ofere apă gratuită la cerere. În Franța, o carafă cu apă de la robinet este adusă automat la masă. Portugalia are reglementări similare, iar în Regatul Unit orice local care servește alcool trebuie să pună la dispoziție apă potabilă gratuit.
Chiar și în țări fără o obligație legală strictă, cum ar fi Austria sau Suedia, există o cultură a apei gratuite. În România, deși legea există, nu este pusă în aplicare.
Un exemplu simplu și eficient
Cu mult timp înainte de adoptarea legii, unele localuri din București înțeleseseră deja logica ei. Cafenele ca Coftale ofereau apă de la robinet, din sticle reutilizabile, fără costuri și fără să pună clientul în dificultate.
Rezultatul nu a fost o pierdere, ci exact opusul: clienți mai mulțumiţi, șederi mai lungi și, implicit, consum sporit. Acest caz ilustrează că problema nu constă în costul apei, ci în mentalitatea operatorilor.
De ce refuză restaurantele să aplice legea
Sectorul HoReCa se confruntă cu presiuni reale: taxe mari, costuri în creștere și o redresare dificilă post‑pandemie. În acest context, refuzul de a oferi apă gratuită nu reprezintă o soluție economică sustenabilă.
Mulți patroni nu realizează că un client care se simte respectat este mai predispus să consume mai mult și să revină. În plus, în perioade de temperaturi extreme, accesul la apă devine o necesitate de bază, nu doar un confort.
Ce poţi face dacă ţi‑se refuză apa
Deși legea nu este aplicată strict, consumatorii au totuși câteva opţiuni. Dacă un local refuză apa de la robinet, primul pas este să discutaţi direct cu personalul sau cu managerul. Menţionarea legii poate fi adesea suficientă pentru a schimba situaţia.
În caz de refuz persistent, clientul poate înregistra detaliile incidentului şi poate depune o sesizare la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Deși sancţiunile nu sunt explicit definite pentru acest tip de abatere, refuzul poate fi încadrat ca practică incorectă.
Drepturi ignorate, nu doar necunoscute
Problema nu se limitează la apă. Mulţi consumatori nu ştiu şi alte drepturi în restaurante: afișarea ingredientelor și a cantităților, informaţii despre alergeni, transparenţa privind produsele congelate sau faptul că bacșișul este opţional.
Fără informare şi controale, aceste prevederi rămân la fel de teoretice ca şi legea apei gratuite.
După mai mult de doi ani de la adoptare, legea apei gratuite în restaurante a devenit un exemplu clasic de măsură existentă pe hârtie, dar fără impact real pe teren. Între 2025 și prezent, numărul localurilor care respectă legea a crescut cu doar câteva unităţi, într-un oraş cu mii de unităţi HoReCa. Nu ştim exact cum stă situaţia în restul ţării, dar este puţin probabil să găsim curând carafe de apă la discreţie în toate localurile româneşti.
Prin urmare, până când autorităţile vor transforma obligaţia într‑o practică efectivă, iar operatorii vor înţelege că gesturile mici contează, un simplu pahar de apă de la robinet va rămâne, paradoxal, o raritate.
Din păcate, Houston, avem încă o problemă. România nu se situează printre țările cu cele mai bune rezultate privind apa de la robinet.
