Deși a fost promovat ca un pas esențial pentru stabilirea păcii în Orientul Mijlociu, lipsa resurselor financiare și dificultățile instituționale amână punerea în practică a planurilor declarate.
Consiliul pentru Pace a luat avânt în ianuarie, în cadrul unei ceremonii din Elveția, la care au participat reprezentanți din 19 țări, printre care lideri din Ungaria, Azerbaidjan, Mongolia și statele Golfului. Atunci, Donald Trump a caracterizat proiectul ca pe un instrument capabil să „facă aproape orice” în gestionarea crizelor globale.
Consiliul pentru Pace al lui Trump, criticat pentru lipsa de transparență
Încă de la debut, inițiativa a întâmpinat rezerve din partea mai multor state occidentale. Unele națiuni NATO, printre care și Regatul Unit, au refuzat să se implice, invocând temeri legate de extinderea atribuțiilor consiliului și de o posibilă legătură cu Rusia.
Observatorii susțin că actul fondator al organizației este neclar și că propunerea seamănă mai degrabă cu o încercare a lui Trump de a crea o alternativă la Organizația Națiunilor Unite. În plus, structura de finanțare ridică serioase semne de întrebare.
Conform Financial Times, fondurile promise pentru reconstrucția Gazei nu au fost transferate în mecanismul oficial administrat de Banca Mondială și aprobat de ONU. O parte din donații ar fi fost direcționate către un cont separat deschis la JP Morgan, fără proceduri independente de transparență.
Consiliul pentru Pace al lui Trump nu a reușit să implementeze proiectele promise
Statele participante promisaseră în jur de 7 miliarde de dolari pentru Gaza, iar Donald Trump anunțase o contribuție suplimentară americană de 10 miliarde de dolari. Cu toate acestea, până în prezent, nicio inițiativă concretă nu a fost pusă în aplicare.
Printre proiectele blocate se numără constituirea unei noi forțe de poliție în Gaza, finanțată de Emiratele Arabe Unite cu 100 de milioane de dolari, precum și activitatea comitetului tehnocratic palestinian înființat pentru administrarea Fâșiei Gaza.
În același timp, negocierile referitoare la conflictul cu Iranul și extinderea Acordurilor Abraham complica și mai mult scena diplomatică. Probleme precum controlul Strâmtorii Hormuz, programul nuclear iranian și relațiile dintre Israel și statele musulmane din zonă rămân fără soluții definitive.
În acest context, criticii argumentează că administrația Trump încearcă să domine agenda internațională prin evenimente spectaculoase și declarații ambițioase, însă punerea în practică a proiectelor se dovedește mult mai dificilă decât promisiunile inițiale.
