Neurocercetătoarea Nazareth Castellanos afirmă că percepția începe în momentul în care lumina ajunge la ochi. Semnalul vizual este transportat prin nervul optic spre regiunile profunde ale creierului, unde memoria intervine, conform El Economista.
Creierul își compară percepția cu toate experiențele acumulate de-a lungul vieții.
„Nu percepem lucrurile așa cum sunt, ci în funcție de cine suntem noi”, susține specialistul.
Experiențele personale modelează ce observăm
Potrivit expertei, în procesul perceptiv intră tot ce am învățat anterior. Contează amintirile, cunoștințele și chiar necunoașterea noastră. Toate acestea influențează felul în care interpretăm realitatea.
Rolul esențial al emoțiilor
După ce informația vizuală este procesată, intervine dimensiunea emoțională. Atunci oamenii atribuie semnificație imaginilor pe care le privesc. Pentru unii o imagine poate fi plăcută.
Alții pot reacționa în mod total diferit, deoarece fiecare își construiește propria interpretare.
De ce doi indivizi percep aceeași situație diferit
Specialiștii explică că percepția este strâns legată de personalitate. Personalitatea se conturează treptat de-a lungul vieții; copilăria, adolescența și experiențele de la maturitate modelează felul de gândire. Din acest motiv, două persoane pot privi aceeași scenă și pot ajunge la concluzii diferite.
Nu pentru că una greșește, ci pentru că fiecare filtrează realitatea prin propria istorie.
Ce relevă cercetările despre personalitate
Psihologii descriu personalitatea ca un tipar relativ stabil de gândire, comportament și emoții, care continuă să evolueze pe parcursul existenței. În primii ani al vieții, modificările sunt mai frecvente.
Odată cu maturitatea, trăsăturile tind să se stabilizeze.
Experții susțin că personalitatea nu influențează doar acțiunile, ci și percepția noastră asupra lumii înconjurătoare.
