O „barchetă” compusă din orez alb, pui prăjit crocant și un sos dulce‑acrișor cremos a ajuns printre cele mai râvite produse fast‑food din Franța și ar putea să se răspândească în întreaga Europă.
Denumit „crousty”, are un preț de aproximativ 9 euro și oferă aproape 800 g de hrană, un raport cantitate‑preț ce explică aglomeraţia din fața sălii, în special în rândul tinerilor, studenţilor şi angajaţilor cu venituri modeste.
Acest fenomen este asociat în principal cu lanţul Tasty Crousty, o reţea ce şi‑a construit imaginea pe un mix de estetică synth‑wave, referinţe vizuale la jocul Grand Theft Auto şi o promovare intensă pe reţelele sociale. În mai puţin de doi ani, compania susţine că a deschis 60 de restaurante şi vinde lunar peste un milion de barchete.
Totuşi, „crousty” nu este o invenţie exclusivă a unui singur brand. Krousty Sabaïdi, o afacere cu rădăcini în Bordeaux, pretinde că a creat rețeta, iar succesul acesteia a inspirat şi alte lanţuri. Burger King a lansat în Franţa propriul „BK Crousty”, iar KFC a testat produse bazate pe aceeaşi formulă: pui crocant, sosuri abundente şi porţii mari, uşor de viralizat pe TikTok şi Instagram.
Puiul câştigă teren în Europa
Popularitatea acestui preparat reflectă o schimbare mai largă în sectorul fast‑food european. Puiul ia avans faţă de carnea de vită şi de porc: este mai ieftin, este perceput ca o opţiune „mai uşoară” şi se supune la mai puţine restricţii religioase. În Franţa, piaţa restaurantelor rapide axate pe pui a cunoscut o creştere rapidă, iar Parisul a devenit unul dintre centrele acestei transformări.
În jurul „crousty‑ului” se manifestă şi presiunea puterii de cumpărare. Pentru mulţi consumatori, succesul nu ține de artă culinară, ci de matematică: o masă generoasă, caldă, bogată în proteine şi accesibilă. Criticii, în schimb, văd în „crousty” un simbol al extinderii junk‑food‑ului în cartierele cu venituri reduse.
De aici a pornit şi disputa politică. În Saint‑Ouen, o suburbie din nordul Parisului, primarul socialist Karim Bouamrane a încercat să oprească deschiderea unui restaurant Master Poulet, invocând lupta împotriva alimentaţiei nesănătoase, probleme urbanistice şi calitatea vieţii în zonă. Decizia a fost rapid contestată: politicieni de stânga l‑au acuzat că favorizează gentrificarea şi ignora obiceiurile de consum ale tinerilor din clasele populare, inclusiv ale celor din familii de imigranţi.
Reacţia din dreapta a fost opusă. Comentatorii conservatori au prezentat popularitatea lanţurilor de pui, adesea halal, ca un nou semn al declinului culturii culinare franceze tradiționale.
Restaurantul din Saint‑Ouen a câştigat în final disputa juridică şi continuă să servească pui la câţiva sute de metri de primărie. Între timp, „crousty‑ul” îşi extinde prezenţa. Din Franţa, tendinţa se îndreaptă spre Belgia, Elveţia, Algeria, Canada şi Regatul Unit, semn că viitorul fast‑food european ar putea înnebuni mai puţin pe burger şi mai mult pe pui crocant, orez şi sosuri.
