Festivalul pătrunde și în cartiere. Cinematografele, odinioară uitate, reînvie ca spații de socializare. Luminile se reaprind în sălile dintre blocuri. La Dacia sau la Cinema Mărăști, evenimentul aduce agitație și reuneste generații: tineri, seniori, prieteni ce nu se mai văzuseră de multă vreme. Pentru că, în esență, un festival este întâlnirea oamenilor care împărtășesc aceeași pasiune.
„Orașul deschis de azi nu seamănă deloc cu cel în care a luat start TIFF. În ultimele zile am vorbit cu invitați ai festivalului care se întorc aici după 10‑15 ani. Sunt impresionați nu doar de evoluția noastră, ci în special de transformarea orașului. În perioada TIFF, Clujul înflorește; este, probabil, cea mai frumoasă perioadă a anului”, spune Tudor Giurgiu, fondatorul festivalului.
Am dialogat cu persoanele care, de peste 25 de ani, fac ca acest festival să fie posibil, precum și cu tinerii care au crescut alături de el, descoperind lumea prin cinematografie. Împreună, nu doar organizează un eveniment, ci construiesc o comunitate. Întăresc prietenii, trăresc emoții și transformă fiecare ediție într-o experiență comună — fie sub cerul proiecțiilor în aer liber, fie în întunericul sălilor de cinema, însoțite de un sac de popcorn sau un sandwich ce, pentru mulți, are deja aroma TIFF‑ului.
CITEȘTE ȘI:
ROMÂNIA. OAMENI. COMUNITĂȚI | Saschiz, modelul unei comunități vii: Vecinătatea Femeilor
ROMÂNIA. OAMENI. COMUNITĂȚI | În inima Cotrocenilor, poveștile prind viață. Istoria unui cartier care își redescoperă farmecul prin comunitatea locală
