Conform informațiilor de la Virgilio Motori, această normă vizează în principal aglomerațiile urbane, unde accesul la un loc de staționare este vital.
Validarea necesită un certificat numit shako shomeisho, care servește drept dovadă pentru disponibilitatea unui loc de parcare. Nu este vorba despre o schimbare recentă, ci despre o practică implementată de mult în anumite regiuni. Obiectivul principal este fluidizarea traficului și o utilizare mai eficientă a spațiilor comune.
Normele variază de la o regiune la alta în Japonia. Prezența obligatorie a acestui act depinde de locația de rezidență a persoanei, nefiind o cerință uniformă pe întreg teritoriul țării.
De exemplu, o persoană care locuiește într-o zonă centrală din Tokyo este obligată să dețină acest document pentru a putea achiziționa un autovehicul.
O regulă japoneză mai puțin înțelesă: proprietatea unei mașini este condiționată de existența unui loc de parcare
Chiar și vehiculele de dimensiuni reduse, cunoscute sub numele de kei-car și foarte căutate în Japonia, nu sunt total exceptate de această lege. În metropole, pentru aceste mașini mici se aplică reglementări comparabile cu cele pentru autoturismele standard.
Acest mecanism de control este susținut de un sistem de transport public extrem de performant, plus opțiunile de car sharing.
Cel care a scris textul menționează că un exemplu similar ar putea reprezenta o soluție și pentru orașele din Italia care suferă de aglomerație.
Totuși, există o diferență majoră, în special în ceea ce privește infrastructura de transport public. O astfel de măsură nu ar putea fi implementată eficient fără a exista servicii de transport analoge.
