Într-o publicare pe Facebook anterioară ședinței CSAT chemate de președintele Nicușor Dan, Mihai Fifor evidențiază pericolele constituite de dronele aeriene și maritime, minele la derivă, eventualele acte de sabotaj ale infrastructurii subacvatice și vulnerabilitățile navigației comerciale.
Acesta declară că această întâlnire are loc într-un context în care evoluțiile securitare din Marea Neagră solicită mai mult decât o simplă evaluare a riscurilor imediate: „Ședința CSAT ar putea avea, din acest unghi de vizire, o semnificație care iese dincolo de managementul incidentelor recente. Ar putea marca momentul unei demersuri integrate a securității maritime a României, ajustate unei realități strategice fundamental modificate”.
Zona economică exclusivă
Parlamentarul evidențiază că una dintre cele mai semnificative vulnerabilități ale României continuă să fie insuficient debatată: regimul juridic și securitatea reală a zonei economice exclusive din Marea Neagră.
„Hotărârea Curții Internaționale de Justiție de la Haga din 2009, în litigiul cu Ucraina, a constituit un succes major al diplomației românești, consolidând baza juridică a drepturilor noastre maritime. Delimitările cu Bulgaria și Turcia nu sunt însă complet finalizate, un aspect care trebuie integrat în analizele strategice, fără a fi amestecat cu existența unor dispute inamistate. Vulnerabilitatea fundamentală nu este însă una de delimitare. Este disparitatea dintre drepturile suverane recunoscute la nivel internațional și capacitatea concretă de a le apăra într-un mediu de securitate inamic”, afirmă social-democratul.
Mihai Fifor completează că zona economică exclusivă nu constituie teritoriu național în accepțiunea juridică a mării teritloriale și că România exercită aici drepturi suverane asupra resurselor, dar nu beneficiază de aceeași suveranitate plină.
„Un incident împotriva unei instalații energetice din ZEE nu declanșează automat mecanismele de apărare colectivă valabile pentru un atac asupra teritoriului național. Această specificitate nu exclude o reacție din partea aliaților, dar introduce un grad de complexitate juridică și politică care poate fi exploatată prin acțiuni hibride, sabotaje sau atacuri dificil de atribuit”, mai adaugă Fifor.
Obiectivul ședinței CSAT
Potrivit lui, această problemă achizitionează o nouă dimensiune odată cu avansarea proiectului Neptun Deep: „Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră va converti România într-un actor energetic regional de envergură, dar va mări semnificativ și responsabilitățile statului în domeniul securității. Platformele offshore, conductele subacvatice și infrastructura de transport al energiei vor deveni obiective strategice a căror protecție nu poate fi gândită exclusiv în termeni de apărare convențională”.
„Convocarea CSAT este nu doar oportună, ci și esențială. Ar putea semnifica trecerea de la tratarea reactivă a incidentelor la elaborarea unei demersuri strategice, anticipative și credibile a securității maritime a României”, completează Mihai Fifor.
El susține că scopul ședinței CSAT nu ar trebui să se limiteze la evaluarea evenimentelor actuale din Marea Neagră, ci să definească modul în care România va putea răspunde provocărilor viitoare.
