Construirea a mii de baraje pe glob, începând cu anul 1835, a determinat o oscilație a polilor Pământului, sugerează o cercetare recentă. Cercetătorii au descoperit că barajele mari conțin atât de multă apă, încât aceasta redistribuie masa în jurul planetei, modificând poziția scoarței terestre în raport cu mantaua.
Mantaua Pământului este lipicioasă, iar scoarța formează un înveliș solid care poate aluneca peste ea. Potrivit cercetătorilor, greutatea care determină deplasarea scoarței în raport cu mantaua determină și deplasarea polilor Pământului.
Orice mișcare de masă în interiorul Pământului sau la suprafața acestuia modifică orientarea axei de rotație în raport cu scoarța, au scris cercetătorii în studiul publicat în revista Geophysical Research Letters.
Oamenii de știință știau deja că activitățile umane care deplasează volume enorme de apă pot declanșa această „rătăcire polară”. Un studiu publicat în martie a arătat că topirea dramatică a gheții din cauza schimbărilor climatice ar putea deplasa polii cu 27 de metri până la sfârșitul acestui secol.
Pentru noul studiu, cercetătorii au examinat impactul a 6.862 de baraje asupra polilor Pământului, între 1835 și 2011. Echipa a constatat că barajele au făcut ca polii Pământului să se deplaseze pe o distanță totală de 1,1 metri pe parcursul perioadei de studiu.
Pe măsură ce prindem apa în spatele barajelor, nu numai că o eliminăm pe cea din oceane, ducând astfel la o scădere globală a nivelului mării, dar redistribuim și masa într-un mod diferit în întreaga lume, a declarat autorul principal al studiului.
Rezultatele studiului au arătat două faze distincte de „rătăcire polară” în cadrul perioadei de studiu. Prima fază a reflectat construcția de baraje pe scară largă în America de Nord și Europa, în timp ce a doua fază a reflectat construcția de baraje în Africa de Est și Asia.
În timp ce locația polilor are un impact relativ mic asupra proceselor terestre, impactul barajelor asupra nivelului mării este semnificativ. Nivelul global al mărilor a crescut cu 12 până la 17 cm în timpul secolului al XX-lea, iar aproximativ un sfert din această cantitate de apă se află în spatele barajelor.
