Un roman de 300 de pagini fără litera „e”? Da, dar nu e doar tehnologie literară, e mai mult decât atât. Povestea lui Georges Perec nu e despre snobism literar, ci despre ce rămâne când ceva esențial dispare, iar cu durerea nu-ți rămâne decât să te împrietenești, pentru că n-ai cum să scapi de ea.
„La Disparition” (Dispariția), roman apărut în 1969, l-a și făcut celebru pe autorul său, George Perec. Are 300 de pagini, deci nu e chiar de glumă, iar Perec a făcut aici un exercițiu ce ar putea să pară o glumiță de intelectual: un roman fără vocala „e”, cea mai folosită vocală din franceză?
Da, și mai important decât această performanță tehnică este motivul pentru care Perec a ales să facă asta. „La Disparition” este o lipogramă – un text scris cu excluderea deliberată a unei litere.
### „E”-ul lipsă – lipsa mamei
În cazul lui Perec, eliminarea „e”-ului e cu atât mai fascinantă, cu cât această vocală e de bază în limba franceză. Romanul este o poveste detectivistivă ciudată, în care personajele dispar, sunt căutate, se pierd, fără ca vreodată să fie numită explicit cauza.
De-a lungul timpului, criticii literari au încercat să identifice semnificația eliminării acestei vocale și, la un moment dat, au izbândit: „e”-ul lipsă trimite la o lipsă și mai mare: mama scriitorului. Deportată la Auschwitz și ucisă acolo, în timpul Holocaustului, în timp ce tatăl său a fost ucis în front, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial.
### Copilăria – lipsă și război
Iată cum această lipsă capătă contur și sens, căci „e”-ul nu există, dar e peste tot, e durerea surdă, implacabilă, cu care nu ai altă soluție decât să faci pace. Georges Perec s-a născut la Paris, în 1936, într-o familie de evrei polonezi. Copilăria lui a fost dominată de pierdere, lipsă, război, tăcere – scheletul moral pe care-și va zidi scriitura.
Aceste experiențe revin obsesiv în scrisul lui Perec. Chiar și atunci când vorbește despre experiențe banale.
### Limitarea nu sugrumă, ci potențează
Perec a fost membru al grupului Oulipo (Ouvroir de litérature potentielle – Atelier de literatură potențială) – o comunitate de scriitori și matematicieni interesați de constrângeri formale: texte scrise după reguli stricte, formule, scheme, jocuri.
Ideea centrală a grupului era că limitarea nu sugrumă creativitatea, ci o potențează. Prin urmare, romanul lui Perec nu e doar un capriciu și nici o expunere vanitoasă de tehnică bună, ci filosofie literară.
Însă, desigur că a-l reduce pe Perec la statutul de „scriitor al romanului fără „e” ar fi mai mult decât nedrept.
### Pasionat de inventare
Pasiunile lui pentru obiectele mici, aparent nesemnificative (apartamente, liste, obiceiuri, ritualuri, gesturi repetitive) documentează banalul ca o constantă a vieții (în „Les Choses” a scris despre obsesia pentru consum a unui cuplu tânăr, iar în „Je me Souviens” (Îmi amintesc) – a adunat sute de fragmente de memorie personală și colectivă și nu le-a dat formă, le-a lăsat așa, pur și simplu – a fost un pasionat de inventare și tipologii).
Spectaculozitatea lui Perec constă tocmai în aceea că nu caută cu lumânarea. Într-o lume a algoritmilor, a regulilor de tot felul, a constrângerilor și a corectitudinii politice, sensul se poate construi tocmai astfel: din lipsă.
### Lipsa dă structura, nu haosul
Această lxml-ul lui creează o structură, nu haos, care demonstrează că, chiar și în absența unui element aparent fundamental, poate exista o ordine, o frumusețe și o putere a expresiei. Povestea lui Perec ne arată că, uneori, lipsa nu înseamnă întotdeauna absența, ci poate fi o prezență puternică, care ne face să reflectăm asupra a ceea ce considerăm esențial în creație și în viață.
