Este o tulburare aproape la fel de răspândită ca și cariile dentare, deși este foarte puţin cunoscută în afara comunităţii stomatologice – și chiar și în interiorul acesteia poate fi deseori diagnosticată greşit, conform Science Alert.
Afecţiunea modifică modul în care se dezvoltă anumiţi dinţi permanenţi în primii ani de viaţă. Nu are legătură cu neglijenţa la periaj, consumul de zahăr sau obiceiurile orale necorespunzătoare, ci cu un element care alterează formarea smalţului înainte ca dinţii să erupă.
Statistica arată că afectează aproximativ 28 % din copiii din ţările scandinave şi reprezintă una dintre cele mai comune patologii dentare. Cercetările indică o prevalenţă ridicată în toată Europa, în timp ce în Africa şi Asia pare să fie mult mai puţin întâlnită.
Deşi ştiinţa încă caută explicaţia, se presupune că diferenţele în metodele de diagnostic şi raportare, combinată cu incidenţa bolilor din primii ani de viaţă şi factori genetici, ar juca un rol important.
În prezent, MIH rămâne un mister pentru stomatologie. Ştim că afectează un număr considerabil de copii şi că poate conduce la slăbirea permanentă şi la decolorarea dinţilor permanenţi.
Ce este MIH?
Smalţul reprezintă stratul exterior subţire al dinţilor şi este cel mai dur material din organism. La copiii cu MIH, dezvoltarea acestui strat a fost interferată, lăsându‑l cu un conţinut mai scăzut de minerale.
Această interferenţă apare foarte devreme, în perioada în care dinţii se formează în interiorul maxilarului – de obicei, între naştere şi vârsta de circa doi ani.
Ca urmare, dinţii prezintă un aspect neobișnuit şi se pot sparge mult mai uşor.
Cea mai frecventă afectare se observă la smalţul primilor molari permanenţi – cunoscuţi drept molarii de şase ani – şi la dinţii din faţă.
Pe lângă modificările vizibile, copiii pot evita periajul din cauza durerii și pot resimţi sensibilitate la alimentele sau băuturile reci sau fierbinţi.
Cercetările sugerează cinci posibile motive pentru apariţia MIH, dintre care:
- boli prelungite în primii ani de viaţă, cum ar fi febra, infecţiile sau episoade repetate de boală;
- administrarea îndelungată a antibioticelor;
- complicaţii în timpul sarcinii sau la naştere, precum deficitul de oxigen sau naşterea prematură;
- factori de mediu, de exemplu poluarea aerului, şi carenţe nutriţionale, precum deficitul de vitamina D, care pot împiedica formarea unui smalţ solid;
- o predispoziţie genetică, adică unii copii ar putea fi în mod inerent mai vulnerabili.
Ce pot face părinții?
În primul rând, trebuie să ştii că, în baza cunoştinţelor actuale, MIH nu poate fi prevenită. Prin urmare, ca părinte nu poţi împiedica apariţia acestei afecţiuni.
Totuşi, există măsuri pe care le poţi adopta pentru a susţine sănătatea orală a copilului.
Cea mai evidentă este igiena dentară corectă şi folosirea pastei de dinţi cu fluor. Acest lucru este crucial, deoarece smalţul copiilor este mai fragil, iar igiena inadecvată creşte riscul apariţiei cariilor.
De asemenea, este util să încurajezi copilul să dezvolte o relaţie pozitivă cu medicul dentist, vorbind în termeni prietenoşi despre modul în care acesta contribuie la protejarea dinţilor, reducând durerea şi fracturile.
Este esenţial să îl înveţi pe copil să descrie exact unde şi cum simte durerea dentară, în cazul în care aceasta apare.
Ce poate face medicul stomatolog?
Dacă copilul tău suferă de MIH, dentistul va evalua severitatea afecţiunii și va încărca dinţii afectaţi în categorii de MIH uşoară, moderată sau severă.
Molarii cu MIH uşoară sunt de obicei trataţi cu gel concentrat de fluor sau sunt sigilaţi cu o peliculă transparentă de plastic, sau uneori cu ambele metode, pentru a-i proteja de carii.
Molarii cu MIH moderată necesită obturaţii temporare, iar din cauza sensibilităţii accentuate se impune utilizarea anesteziei.
În cazuri rare, dentistul poate recomanda extracţia completă a dintelui dacă perspectiva pe termen lung este nefavorabilă, de obicei între vârstele de opt şi zece ani.
Dinţii frontali manifestă în general doar forme uşoare sau moderate de MIH și, prin urmare, nu sunt trataţi imediat.
Pe măsură ce copiii cu MIH cresc, aceştia solicită adesea intervenţii estetice. Acestea includ de obicei o albire combinată cu un nou tip de tratament, în care o răşină fluidă și subţire este infiltrată în smalţ.
Răşina umple golurile din structura smalţului, eliminând decolorarea vizibilă și redând dinţului o coroană cu aspect normal și neted.
La vârsta adultă, molarii grav afectaţi pot fi restabili cu o coroană sau o incrustație din porţelan.
