Primul etapă constă în igienizarea suprafeței. Utilizarea apei și a săpunului permite eliminarea impurităților, a grăsimilor și a agenților patogeni, fapt care, în multe situații, este deplin necesar. Rolul dezinfectantului este diferit: acesta are sarcina de a elimina microorganismsmele care au rămas după curățare. Conform informațiilor de la CNN, o eroare comună apare atunci când se aplică produsul dezinfectant direct peste zone murdare.
Diferența dintre curățarea propriu-zisă și dezinfectare
„Microbul nu este atacat direct de dezinfectantul aplicat, deoarece acesta este protejat de stratul de murdărie”, menționează Alicia McCarthy, expert în domeniul chimiei pentru siguranța utilizării, la Toxics Use Reduction Institute din cadrul Universității din Massachusetts Lowell. Un exemplu relevant este placa de preparare a cărnii crude. În astfel de circumstanțe, este obligatoriu ca suprafața să fie mai întâi spălată minuțios, iar ulterior să fie aplicată dezinfectarea. În schimb, pentru majoritatea resturilor și murdăriei uzuale din casă, simpla folosire a săpunului și a apei este suficientă.
:format(webp):quality(80)/https://www.mediafax.ro/wp-content/uploads/2026/08/7954493-mediafax_foto-dpa_hepta-scaled.jpg)
Dacă dezinfectarea este necesară pe o suprafață unde s-a pregătit carne crudă, curățarea completă trebuie să preia locul dezinfectării. Sursa foto: Mediafax Foto
O altă eroare: eliminarea prea rapidă a substanței dezinfectante
Chiar și în momentele în care dezinfectarea este obligatorie, se observă o greșeală repetată: produsul este pulverizat și șters imediat după aplicare. Organismele de specialitate avertizează că pentru ca dezinfectantul să își facă treaba, acesta trebuie să rămână pe suprafață în stare umedă pentru perioada menționată pe ambalaj. În funcție de tipul de produs, acest timp poate varia între o și 10 minute. Dacă se șterge imediat, substanța nu va avea durata necesară pentru a efectua procesul de eliminare a microbilor.
Impactul utilizării excesive
Multe produse de dezinfectare folosesc compușii cuaternari de amoniu (QAC). Cercetările recente, atât în laboratoare, cât și pe modele animale, au apărut semnale de alarmă legate de efectele potențiale asupra sistemului imunitar și respirator, a inflamațiilor, dezvoltării cerebrale, precum și asupra hormonilor responsabili de fertilitate. De asemenea, compușii QAC au fost detectați în probe de urină, lapte matern, sânge și materii fecale.
Aceste observații nu implică faptul că orice utilizare a dezinfectantului este periculoasă. Totuși, specialiștii recomandă utilizarea acestor substanțe doar atunci când este strict necesar și respectând întocma de instrucțiunile de pe recipient. Un exces de utilizare poate afecta mediul înconjurător și poate favoriza apariția rezistenței antimicrobiiene.
Când este suficientă doar curățarea și când este necesară dezinfectarea
Pentru suprafețele obișnuite, curățarea cu apă și săpun reprezintă, de regulă, etapa primă și uneori unică necesară. Dezinfectarea devine esențială atunci când în casă se află un membru afectat de o boală contagioasă sau după manipularea cărnii crude, din cauza riscului de bacterii. Există și alte variante, cum ar fi alcoolul, peroxidul de hidrogen, acidul citric sau sistemele bazate pe abur uscat. Eficacitatea acestora este determinată de timpul de contact, concentrație și suprafața tratată.
Importanța timpului de reacție și evitarea amestecării substanțelor
În cazul utilizării alcoolului, se recomandă o concentrație de 70% și păstrarea suprafeței umede pentru cel puțin un minut. Pentru peroxidul de hidrogen cu concentrație de 3%, perioada necesară pentru sterilizare este de aproximativ cinci minute. O notă de mare importanță se referă la înălbitorul cu clor; acesta nu este destinat igienizării de bază și nu trebuie niciodată combinat cu alcool, amoniac sau oțet, deoarece pot apărea gaze extrem de toxice. Principiul este simplu: curăță mai întâi, dezinfectează doar la necesitate și respectă întotdeauna durata de acțiune specificată de producător.
