Un grup de cercetători din cadrul Universității din Varșovia și al Universității din Oxford formulează o teorie care ar putea modifica fundamental felul în care perceputul nostru asupra universului. Conform acestei ipoteze, depășirea vitezei luminii ar putea facilita accesul către o așa-numită „realitate superluminală”, o zonă care contrazice fundamentele fizicii clasice și pune în discuție chiar esența spațiului și a timpului.
Până în prezent, principiul că nimic nu poate călători mai rapid decât viteza luminii a fost un pilon central al științei fizice moderne, bazat pe teoria relativității lui Albert Einstein. Totuși, acest nou studiu, publicat inițial în periodica Classical and Quantum Gravity, urmărește să conteste această limită aparent inviolabilă.
Cum ar fi dacă punctul de vedere s-ar schimba?
În universul noastră obișnuit, noi ne deplasăm în trei dimensiuni spațiale (în sus/jos, la stânga/dreapta, înainte/înapoi) și una temporală (trecut-prezenție-viitor). Dar cum ar fi dacă perspectiva noastră s-ar modifica? Cercetătorii au proiectat un model teoric în care particulele au viteză mai mare decât lumina. Pentru observatorii aflați în această perspectivă „superluminală”, cosmosul ar avea o singură dimensiune spațială și trei dimensiuni de timp.
Acest concept fascinant extinde teoria relativității speciale. Profesorul Andrzej Dragan, unul dintre autorii lucrării, detaliează consecințele.
„Presupunem că un astfel de tahion nu se deosebește, în esență, de o particulă standard care se mișcă mai lent decât lumina”, a declarat Andrzej Dragan. A adăugat că, dacă ne gândim la observatori capabili să se deplaseze cu viteză mai mare decât cea a luminii, modul de a percepe realitatea s-ar schimba radical. „Pentru un astfel de observator… ar rămâne doar o dimension spațială… Celelalte trei dimensiuni ar deveni dimensiuni ale timpului”, a accentuat el.
Provocarea limitelor stabilite de Einstein
Einstein a stabilit că viteza luminii în vid este o constantă universală și că niciun obiect posesor de masă nu o poate atinge, și cu atât mai puțin s-o depășească. Motivul este legat de energie: pe măsură ce un corp accelerează, masa sa crește în mod disproporționat, necesitând o cantitate infinită de energie pentru a ajunge la viteza luminii.
Cu toate acestea, modelul elaborat de echipa polono-britanică nu înlătură teoria lui Einstein, ci o abordează dintr-un unghi complet nou. Ei introduc noțiunea de „tahioni”, particule presupuse care se deplasează întotdeauna mai repede decât lumina. Din perspectiva acestor tahioni, regulile fizice dev fundamentally diferite.
Echipa de cercetători, condusă de profesorii Andrzej Dragan (Universitatea din Varșovia) și Artur Ekert (Universitatea din Oxford), a creat o „extindere” a relativității speciale. Ei propun un cadru teoretic în care observatorii superluminali ar percepe un univers cu trei dimensiuni temporale și o singură spațială, scrie GadgetReport.ro.
„Să ne imaginăm… că fizica… ar trebui să fie la fel pentru toți observatorii care se mișcă în linie dreaptă… indiferent dacă aceștia au o viteză mai mică sau mai mare decât viteza luminii”, a explicat profesorul Dragan. Această abordare deschide posibilitatea ca teoria cuantică, cu fenomenele sale neobișnuite, să poată fi explicată fără a renunța la principiile relativității.
Ce reprezintă „lumea superluminală” pentru fizica contemporană?
Această viziune revoluționară ar putea servi ca pod între cele două mari teorii ale fizicii moderne: relativitate și mecanică cuantică. De decade, oamenii de știință caută o „teorie a tuturor” care să unifice aceste două domenii, adesea aparent contradictorii.
Idea unui cosmos cu o singură dimensiune spațială și trei de timp este, deocamdată, doar o construcție matematică și teoretică. Nu există încă dovezi experimentale care să valideze existența tahionilor sau a acestei „dimensiuni” ascunse. Totuși, valoarea studiului stă în capacitatea sa de a pune la îndoială modelele existente și de a stimula noi direcții de cercetare în fizică teoretică.
Dacă această teorie s-ar dovedi corectă, ar schimba în profunzime modul în care înțelegem universul. Nu ar mai fi o simplă depășire a unei limite de viteză, ci accesul către o realitate total diferită, guvernată de legi pe care abia le vom discuta.
