Curtea Constituțională a României (CCR) se confruntă cu un blocaj procedural în dosarul privind legea de reformă a pensiilor magistraților, contestată la CCR de Înalta Curte de Casație și Justiție. Guvernul și-a angajat răspunderea pe proiect la 2 decembrie, însă în ședințele de deliberare din 28 și 29 decembrie 2025, Curtea nu a reușit să întrunească cvorumul de lucru (șase judecători). Următorul termen a fost stabilit pentru 16 ianuarie 2026.
Scandalul a fost amplificat de schimbul public de acuzații dintre conducerea CCR și patru judecători care au părăsit deliberările din 28 decembrie și nu s-au prezentat pe 29 decembrie. Cei patru au susținut, într-o poziție publică separată, că au cerut amânarea pronunțării în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și că solicitarea ar fi fost ignorată, în timp ce președinta CCR, Simina Tănăsescu, a declarat că amânarea a intervenit ca urmare a lipsei cvorumului și a evitat să comenteze detalii despre deliberări.
Avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător, a publicat un comentariu amplu în care acuză o „încălcare” a regulilor de deliberare și susține că refuzul amânării ar fi creat un precedent instituțional grav. Neacșu își axează argumentația pe interpretarea art. 58 alin. (3) din Legea 47/1992 și afirmă că tensiunile din plenul CCR ar indica o dispută de putere internă, cu miză politică, pe tema calendarului deciziei în dosarul pensiilor magistraților.
Potrivit lui Neacșu, art. 58 alin. (3) din Legea 47/1992 prevede că, în situația în care un judecător cere să se întrerupă deliberarea pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii și președintele Curții Constituționale sau cel puțin o treime din numărul judecătorilor Plenului consideră cererea justificată, se va amâna pronunțarea pentru o altă dată, ținându-se seama de urgența cauzei. Acest text a fost prezent în procedura jurisdicțională a CCR încă din 1992 și a fost respectat timp de 30 de ani, până la apariția președintelui CCR, Simina Tănăsescu.
Neacșu consideră că președintele CCR a orchestrat un puci în interiorul Curții Constituționale pentru a subordona majoritatea constituită ad hoc acolo scopurilor și intereselor Guvernului. El afirmă că președintele CCR a desființat caracterul colegial al instituției, transformând Plenul într-un „pluton de execuție procedurală” unde votul nu mai este rezultatul convingerii, ci al presiunii și al ordinului de zi al coaliției de guvernare.
