Golful Suez, un braț de mare situat în Egipt, a fost considerat mult timp un proiect abandonat al naturii. Cercetătorii au crezut că, în urmă cu milioane de ani, pământul a început să se crapă în această zonă pentru a face loc unui nou ocean, dar că procesul s-a oprit definitiv. Însă, o descoperire recentă a schimbat tot ce știam despre mișcările pământului. Se pare că ne-am înșelat: Golful Suez nu este „încremenit”. În realitate, acesta continuă să se lărgească, îndepărtând încetul cu încetul Africa de Asia.
Povestea începe acum 28 de milioane de ani, când placa arabică a început să se separe de placa africană. Această ruptură progresivă a dat naștere Golfului Suez, un proces de rifting similar celui care a format marile oceane ale planetei noastre. Însă, spre deosebire de vecinul său, Marea Roșie, care a reușit transformarea într-un bazin oceanic, Golful Suez părea să-și fi abandonat ambiția acum aproximativ 5 milioane de ani.
Plăcile tectonice își reorientaseră mișcările, energia se mutase spre regiunea Mării Moarte, iar Suezul rămăsese un simplu golf, blocat în dezvoltarea sa neterminată. Cu toate acestea, anumite semne nu se potriveau cu această narațiune bine stabilită. Recife de corali antice, formate la nivelul mării în timpul perioadelor calde, se regăsesc astăzi la aproape 19 metri altitudine. Cutremure de mică intensitate zdruncină regulat zona, iar falii active ridică progresiv porțiuni de teren.
Toate aceste elemente șopteau un adevăr tulburător: ceva continua să se miște. O echipă de cercetători condusă de David Fernández-Blanco a efectuat o investigație amănunțită și a descoperit că Golful Suez continuă să se lărgească cu o rată de jumătate de milimetru pe an. Această descoperire răstoarnă modelul binar care predomina până acum, potrivit căruia rifturile nu se limitează doar la a reuși sau a eșua.
Golful Suez rămâne activ din punct de vedere tectonic, ceea ce înseamnă că regiunea prezintă un risc seismic mai ridicat decât se estimase anterior. Populațiile locale și infrastructurile strategice, în special Canalul Suez, ar putea fi mai expuse cutremurelor distructive. Acest studiu ne îndeamnă să reconsiderăm și alte rifturi considerate definitiv inactive, și să ne întrebăm: câte dintre aceste „eșecuri” geologice își continuă în secret lucrarea într-un ritm imperceptibil?
