Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, avertizează că trecerea peste această limită de 9-10 lei pe litru pentru carburanți devine o posibilitate reală în România, în cazul în care prețul țițeiului se stabilizește la nivel de 90 – 100 de dolari pe baril, ca urmare a conflictului din Orientul Mijlociu. Aceasta duce la costuri mai mari pentru transport, presiune asupra lanțurilor logistice, scumpirea alimentelor și o inflație persistentă.
„Data de 28 februarie 2026 ar putea rămâne o referință pentru piețele energetice. Atacarea Iranului și contraatacul au reaprins tensiunile în jurul Strâmtoarei Ormuz – cel mai vulnerabil punct al infrastructurii energetice globale. Când Ormuzul este în stare de alertă, întregul lanț economic mondial este afectat. Prin această apă dintre Iran și Oman tranzitează aproximativ o cincime din petrolul consumat zilnic în lume. Nu este doar o cale de navigație. Este un robinet energetic global. Iar piețele nu așteaptă ca acest robinet să fie închis în totalitate – ele reacționează la simpla posibilitate”, explică președintele AEI într-o analiză transmisă duminică la AGERPRES.
Conform acestuia, prețul petrolului nu reflectă doar echilibrul dintre cerere și ofertă, ci și anticiparea riscului. În opinia lui, ce vom observa luni, cu deschiderea burselor, va fi „premiul de risc geopolitic”, un adaos introdus de traderi pentru a compensa incertitudinea legată de aprovizionarea cu petrol.
„Dacă barilul urcă de la 73 la 75, 80, 90 sau 100 de dolari, nu este doar o fluctuațiebursieră. Acesta este un multiplicator economic: costuri mai mari pentru transport, presiune pe lanțurile logistice, scumpirea alimentelor, inflație persistentă. Pentru România, unde peste jumătate din prețul carburanților reprezintă taxe, impactul nu este liniar – dar este inevitabil. România nu este în prima linie militară, dar se află în prima linie a pieței globale. Petrolul este o marfă internațională, iar prețul se formează la nivel global. Dacă Asia plătește mai mult pentru petrolul din Golf, concurența pentru alte surse – Africa, SUA, Marea Nordului – crește. Prețurile se aliniază. Nimeni nu cumpără ieftin într-o piață scumpă”, detaliază Dumitru Chisăliță.
El subliniază că energia reprezintă un cost de bază pentru orice economie, iar scăderea accesibilității petrolului înseamnă că industria produce mai scump, agricultura suportă costuri mai mari pentru combustibil și îngrășământ, iar transportul transferă cheltuielile către consumator.
Inflația, care începuse să scadă în Europa, poate primi un nou impuls tocmai când băncile centrale încearcă să relaxeze politica monetară, avertizează Chisăliță.
„Înainte de escaladare, piața deja prețuia riscul. Cotațiile de referință (Brent) testau maximurile din ultimele luni, în jurul a 72 – 73 dolari/baril. Scenariile analizate de piețe sunt clare: menținerea tensiunilor fără un blocaj real: +10-20 dolari/baril din ‘premiu geopolitic’; perturbări serioase ale exporturilor: peste 90-100 dolari/baril; blocaj major al Ormuzului: scenariu de criză globală, cu volatilitate extremă. Prețul nu crește pentru că oferta a dispărut, ci pentru că riscul de întrerupere devine credibil”, declară șeful AEI.
În acest context, cartelul OPEC și formatul extins OPEC+ pot încerca să atenueze piața prin creșterea producției. Marile economii pot elibera temporar rezerve strategice, însă aceste măsuri pot amorti șocul, dar nu elimină riscul militar, nu asigură siguranța navelor și nici stabilitatea geopolitică. În plus, capacitatea reală de creștere rapidă a producției este limitată. Nu orice baril „pe hârtie” poate ajunge instantaneu pe piață.
„Când petrolul crește pe burse, întrebarea reală este simplă: cât ajunge la pompă și în cât timp? Prețul la pompă urmează cotațiile internaționale cu un decalaj de câteva zile până la 2-3 săptămâni. Depinde de: stocurile existente în…
