La patruzeci de ani de la incidentul nuclear din 1986, cercetătorii de la Universitatea Leibniz din Hanovra și Helmholtz-Zentrum Dresden-Rossendorf au examinat șase fragmente extrem de mici și puternic radioactive eliberate din reactorul avariat de la Cernobîl, Ucraina.
Rezultatele arată că așa-numitele „particule fierbinți” sunt mult mai rezistente decât se credea înainte, conform Phys. Această constatare ar putea duce la estimări mai exacte ale pericolelor sanitare legate de aceste particule radioactive.
Particule radioactive persistente la 40 de ani
Detonațiile din timpul evenimentului au lansat cantități imense de resturi din reactor, iar particulele de praf radioactive contaminează și în prezent solul din zona dezastrului.
Având dimensiuni între 8 și 50 de micrometri, acestea rămân extrem de radioactive chiar și la patru decenii distanță.
Specialiștii afirmă că există mai multe categorii de astfel de particule. Unele sunt încă foarte similare, chimic și fizic, cu combustibilul nuclear din dioxid de uraniu. Altele sunt parțial sau total acoperite ori topite împreună cu stratul de zirconiu care proteja combustibilul.
Cele din urmă s-au creat atunci când temperatura din reactor a urcat dramatic, topind combustibilul și fuzionându-l cu stratul protector de zirconiu.
Un alt tip de particule a apărut după ce moderatorul din grafit al reactorului a luat foc. Incendiul a durat zece zile, iar combustibilul s-a oxidat, generând diferiți oxizi de uraniu.
Unele dintre aceste materiale sunt instabile și pot forma particule microscopice ușor de transportat de vânt. Inhalarea lor poate reprezenta un pericol serios pentru sănătate.
Structura combustibilului nuclear s-a menținut
Pentru a determina viteza de degradare și eliberare a substanțelor radioactive, cercetătorii au efectuat o analiză structurală asupra a șase fragmente de la Cernobîl.
Fragmentele au fost extrase din probe de sol ucrainești și analizate cu raze X. Fiecare a fost examinată din aproximativ 2.000 de unghiuri diferite, pentru ca oamenii de știință să reconstruiască structura internă a materialului.
Rezultatele au fost neobișnuite.
Structura cristalină a combustibilului nuclear din particulele analizate a rămas în mare parte neschimbată până astăzi. Acest lucru înseamnă că resturile accidentului sunt, din punct de vedere chimic, mai stabile decât se credea.
Particulele continuă să rețină în interior produșii de fisiune, ceea ce ar putea însemna că o cantitate mai mică de substanțe radioactive ajunge în solul și apa din jurul Cernobîlului.
Cercetătorii atrag atenția că rezultatele nu pot fi generalizate
Oamenii de știință atrag însă atenția că studiul a analizat doar șase particule din două zone.
„Fiecare particulă are o structură diferită”, a explicat cercetătorul Tobias Weissenborn.
Pentru concluzii generale despre stabilitatea particulelor radioactive de la Cernobîl ar trebui analizate mult mai multe probe, din mai multe regiuni.
Cercetătorii avertizează și că rezultatele nu permit concluzii generale despre riscurile pentru sănătate. Chiar dacă majoritatea particulelor s-ar degrada similar, pot exista fragmente mai rezistente care să elibereze radionuclizi mult mai târziu.
Din acest motiv, descoperirea nu înseamnă că restricțiile din Zona de Excludere de la Cernobîl ar putea fi eliminate în viitorul apropiat.
