Totuși, un studiu recent demonstrează că povestea epidemiilor de ciumă s-a prelungit pe parcursul mai multor secole, cu noi focare și tulpini bacteriene care au reînviat în diverse zone ale Europei până în secolul al XVIII-lea.
Studiul, apărut în revista PNAS, a fost condus de o echipă internațională sub coordonarea cercetătorilor de la Universitatea din Tartu, Estonia. Specialiștii au reușit să refacă cu o mai mare exactitate modul în care ciuma a evoluat după prima pandemie majoră, conform Science Alert.
Ciuma Neagră s-a reîntors în Europa timp de secole
Cercetătorii au examinat genomuri ale bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen ce cauzează ciuma, corelându-le cu date istorice și arheologice.
Au fost reconstruite și studiate 26 de genomuri ale Yersinia pestis, obținute din 11 situri arheologice din Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția.
Pentru a stabili o cronologie cât mai exactă, cercetătorii au combinat datarea prin radiocarbon cu cronologiile genetice, documentele istorice și înregistrările locale privitoare la decesele cauzate de epidemii.
Metodologia a permis ameliorarea datării pentru 75 de genomuri ale ciumei: 11 dintre probele recuperate recent și 64 analizate în cercetări anterioare.
„Am reușit să ameliorăm intervalele de datare pentru numeroase probe, ceea ce ne-a permis să le asociem cu anumite valuri ale ciumei și cu focare înregistrate în orașele sau regiunile respective”, a explicat istoricul Philip Slavin, de la Universitatea din Stirling.
Ciuma Neagră și diversificarea tulpinilor bacteriei Yersinia pestis
Una dintre descoperirile majore ale cercetării se referă la diversificarea semnificativă a liniilor genetice ale Yersinia pestis în perioada 1450-1500.
Conform cercetătorilor, în această perioadă ar fi putut apărea noi rezervoare ale bolii în rândul rozătoarelor. Aceste rezervoare permiteau bacteriei să persiste în natură și să reapară ulterior în populațiile umane.
Cercetătorii au identificat și dovezi privind introduceri repetate ale ciumei în Estonia încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Unele dintre liniile genetice descoperite anterior nu fuseseră identificate în cercetările anterioare.
Ciuma Neagră, perioadele de secetă și conflictele din Europa
Cercetătorii au identificat posibile legături dintre evoluția bacteriei și evenimente istorice majore.
Una dintre perioadele semnificative a fost asociată cu Marea Secetă a Renașterii, survenită aproximativ în același interval cu diversificarea liniilor de Yersinia pestis. Cercetătorii sugerează că schimbările de mediu ar fi putut determina rozătoarele să moară în număr mai mare sau să se apropie de așezările umane, facilitând transmiterea bolii.
Alte conexiuni au fost observate în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) și al Marelui Război Nordic (1700-1721).
Deplasarea masivă a armatelor, refugiaților, comercianților și altor grupuri ar fi putut contribui la răspândirea infecțiilor de-a lungul rutelor comerciale și militare.
„Observăm cum Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește de-a lungul rutelor parcurse de trupe și populații strămutate”, a declarat geneticiana Christiana Scheib, de la Universitatea din Tartu.
Ciuma Neagră oferă indicii pentru pandemiile viitoare
Ciuma nu a dispărut în totalitate. Bacteria Yersinia pestis continuă să existe și în prezent, deși cazurile umane sunt rare și pot fi tratate cu antibiotice.
Cercetătorii consideră că studierea modului în care boala a evoluat de-a lungul mai multor secole poate oferi informații importante despre bolile infecțioase care trec de la animale la oameni.
Analiza pandemiilor istorice poate contribui, astfel, la o mai bună înțelegere a modului în care agenții patogeni se răspândesc, se adaptează și persistă în timp.
În cazul pandemiei de COVID-19, cercetătorii au putut urmări mult mai precis răspândirea diferitelor variante deoarece genomurile virusului erau asociate cu date precise. Pentru pandemiile istorice, însă, aceste informații lipsesc adesea sau acoperă perioade foarte lungi.
Pe măsură ce sunt descoperite și analizate noi probe de ADN antic, cercetătorii speră să poată reconstrui și mai precis istoria ciumei și legăturile acesteia cu schimbările climatice, migrațiile și conflictele din Europa.
