O parte din corespondența dintre Ministerul Energiei și Guvern pe marginea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în zona închiderii centralelor pe cărbune arată că Bruxelles-ul nu crede că România a închis într-adevăr capacitățile pe care și-a asumat că le va închide. În acest sens, oficialii Comisiei Europene cer autorităților de la București să vină cu informații clare care să arate că aceste centrale chiar nu vor mai produce energie electrică. Dacă nu îi conving, România poate pierde un miliard de euro din PNRR, arată e-nergia.ro.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeană transmite voalat Guvernului de la București să nu mintă în legătură cu capacitățile pe cărbune pe care le-a declarat închise, în condițiile în care pare că, pentru noi, termenul de „capacitate închisă” pare a avea alt sens decât pentru Bruxelles.
Astfel, Comisia cere Bucureștiului să prezinte mai multe dovezi că prin reducerea capacității licențiate pentru unele centrale, pe care a anunțat-o anul trecut, acea capacitate de producție este definitiv închisă, pentru că, în accepțiunea Comisiei, ce a făcut România pare mai degrabă o limitare operațională, nu o închidere definitivă a acelei capacități de producție. Iar ținta este închiderea definitivă.
Practic, Comisia se îndoiește că România a închis într-adevăr acele capacități și cere să prezinte argumente prin care să convingă Bruxelles-ul că acele capacități nu pot fi redeschise mai târziu.
Brxelles-ul arată că, în accepțiunea Comisiei, termenul de „închidere” înseamnă retragerea licenței și deconectarea fizică de la rețea. În acest sens, Comisia cere României să prezinte un document emis de operatorul de transport și sistem (Transelectrica) potrivit cărora capacitățile pe care le-am declarat închise sunt efectiv deconectate de la rețea. Asta pentru că noi, în unele cazuri, am transmis doar că am redus licența la zero MW.
Sunt solicitate clarificări pentru multe centrale cu licența redusă sau pentru unele pe care le-am declarat închise. Așa cum veți vedea mai jos, sunt exprimate nelămuriri mai ales pentru centrala pe cărbune de la Craiova, pe lângă Paroșeni și centralele CE Oltenia.
Închiderea capacităților pe cărbune este jalon asumat de România prin PNRR – jalonul 119. Dacă el va fi considerat neîndeplinit, România poate pierde fonduri de un miliard de euro.
La finalul anului trecut, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că, după negocierile cu Comisia Europeană, România a obținut o amânare a închiderii unor grupuri pe cărbune din Oltenia, care ar fi trebuit făcută la finalul lui 2025.
De asemenea, a fost redactată și o nouă ordonanță de urgență referitoare la decarbonizarea sistemului energetic
Iată acum o parte din corespondența dintre Comisia Europeană și Guvernul României pe tema jalonului 119 din PNRR, intrată în posesia noastră:
Ținta 119: Dezafectarea capacității de producție pe bază de cărbune/lignit
Din dovezile prezentate, reiese că România susține că a atins ținta prin dezafectarea a 695 MW de capacitate pe bază de cărbune (respectiv Iași 2, Turceni 7, Ișalnița 7) și prin reducerea (derating) a 360 MW în cadrul licenței de producere pentru mai multe centrale pe cărbune (respectiv Craiova 1 și 2, Paroșeni, Govora 3 și 4, Rovinari 4 și 5, Turceni 5).
Cu toate acestea, descrierea țintei se referă explicit la dezafectarea capacităților – retragerea licenței și deconectarea de la rețea.
Pentru ca reducerea capacității în baza licenței să fie considerată ca îndeplinire a țintei, aceasta ar trebui să aibă un efect structural echivalent cu dezafectarea. În acest context, vă rugăm să explicați în special:
-prevederea de reglementare în baza căreia capacitatea redusă este considerată legal ca fiind retrasă permanent;
-modul în care reducerea capacității în cadrul licenței…
