Creșterea numărului de eșecuri ale politicii externe europene, de la problemele de finanțare a Ucrainei la reacția fragmentată la conflictul din Iran, stimulează cererile pentru o reformă radicală a modului în care blocurile UE își desfășoară diplomația, scrie POLITICO.
Imposibilitatea UE de a adopta hotărâri unanime – precum deblocarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, impunerea sancțiunilor împotriva coloniștilor violenți din Cisiordania și aplicarea de măsuri contra Rusiei – expune sistemul la o paraliză structurală, au declarat pentru POLITICO nouă diplomați, oficiali, parlamentari și experți ai UE.
Riscul depășește procesul intern: pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, al războiului prelungit al Rusiei împotriva Ucrainei și al relațiilor transatlantice tensionate, diplomații avertizează că UE riscă să devină marginalizată într-un moment în care evenimentele geopolitice se succed mai rapid decât sistemul ei poate reacționa.
Germania și Suedia doresc eliminarea veto-ului
Frustrarea față de blocajul actual devine tot mai evidentă, un grup din ce în ce mai mare de state, condus de Germania și Suedia, exercită presiuni pentru a limita drastic sau elimina complet drepturile de veto naționale care permit unei singure capitale să obstrucționeze acțiunile colective.
„Ar trebui să abrogăm principiul unanimității în UE pentru politica externă și de securitate înainte de sfârșitul actualei legislaturi, pentru a deveni mai capabili să acționăm pe scena internațională și să fim cu adevărat maturi”, a declarat sâmbătă ministrul german de externe, Johann Wadephul, conform surselor din grupul german Funke. „Toată experiența pe care am acumulat-o în ultimele săptămâni cu sprijinul pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei indică acest lucru”, a adăugat el.
Luna trecută, prim-ministrul suedez Ulf Kristersson a anunțat că discuțiile despre trecerea la vot cu majoritate calificată în luarea deciziilor de politică externă se vor „reface” în rândul liderilor.
Această presiune apare în contextul în care Ungaria – la mai puțin de o săptămână după alegerile din 12 aprilie – a blocat în mod repetat decizii cruciale, inclusiv împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Kiev, crescând îngrijorarea altor capitale că rezultatele politicii externe a UE pot fi ținute incapacitate de factori de politică internă. Chiar dacă prim-ministrul Viktor Orbán ar pierde puterea, diplomații avertizează că problema de fond ar persista, deoarece unanimitatea permite oricărui guvern să își asume același rol de blocare.
„Există probleme grave în modul în care luăm decizii”, a declarat pentru POLITICO deputatul socialist spaniol Nacho Sánchez Amor, membru al Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European. „În fiecare lună apare o nouă problemă care evidențiază această tendință. Trebuie să răspundem”, a pledat el.
Franța și Belgia susțin dreptul de veto
Un alt grup – care include Franța, Belgia și statele membre mai mici, care se tem de a fi marginalizate – se opune ferm apărării dreptului de veto, argumentând că acesta este vital pentru interesele lor naționale.
„Inițierea unei dezbateri acum cu privire la regulile de unanimitate europene ar fi, cred, cea mai rapidă cale de a submite Uniunea unei situații extrem de dificile”, a declarat luna trecută prim-ministrul belgian Bart De Wever.
Totuși, un punct beneficiază de un consens aproape universal în capitalele europene: sistemul nu funcționează eficient.
„Uitați-vă la sancțiunile împotriva coloniștilor din Cisiordania – este un dezastru total”, a spus un oficial de rang înalt al UE cu cunoștințe directe despre această problemă, referindu-se la planurile larg susținute de a impune sancțiuni împotriva coloniștilor israelieni extremiști, dar blocate de Ungaria. „Avem 26 de state din 27 care sprijină acest lucru, chiar și Germania este în favoare, dar nu putem face nimic din cauza uneia singure”, a arătat el.
Tensiuni între von der Leyen și Kallas
Tensiunile instituționale recente au întărit senzația de derivă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și șefa diplomației UE, Kaja Kallas, s-au ciocnit asupra cine ar trebui să conducă politica externă, în timp ce ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat șefa Comisiei să respecte limitele rolului său într-o reuniune a ambasadorilor UE, luna trecută.
Dar diplomații și oficialii spun că astfel de lupte pentru competențe sunt un simptom, nu o cauză.
„Toată lumea înțelege că SEAE (Serviciul European de Acțiune Externă) nu funcționează așa cum ar trebui”, a declarat un alt diplomat al UE dintr-o țară care dorește să păstreze dreptul de veto. „În prezent are loc o dezbatere, deoarece toată lumea este de acord că sistemul nu este optim, dar politica externă rămâne o competență națională și nu ar trebui să trecem la vot cu majoritate calificată”, a argumentat el.
În culise, discuțiile sunt deja în curs. Au loc schimburi „informale, la nivel înalt” între marile țări membre, care explorează soluții potențiale, printre care acordarea unei importanțe mai mari politicii externe în cadrul reuniunilor Coreper la nivel de ambosador și reformarea SEAE pentru a îmbunătăți procesul decizional, a spus diplomatul. Dar „încă nu avem răspunsurile”, a recunoscut el.
Unanimitate versus majoritate calificată
Pentru mulți, problema reală este unanimitatea.
Un al treilea diplomat de rang înalt al UE a menționat un episod revelator din 2022, când ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a participat la reuniunile Consiliului Energiei al UE, unde deciziile pot fi luate cu majoritate calificată.
„A fost tipic Szijjárto, atacând în toate direcțiile”, a relatat diplomatul.
Dar, spre deosebire de politica externă, Budapesta a putut fi depășită la vot. „A fost șocat. Credea că se află încă în cadrul CAE”, Consiliul Afacerilor Externe, a povestit diplomatul despre Szijjarto, ministrul maghiar deținând atât portofoliul afacerilor externe, cât și al comerțului exterior. „În septembrie (când s-au reluat reuniunile Consiliului Energiei), a devenit brusc domnul ministru fermecător și amabil”, a adăugat diplomatul.
În timp ce președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz sunt încă în dezacord asupra acestei chestiuni, grupurile de reflecție și partidele politice se mobilizează pentru a modera dezbaterea.
Alte propuneri de schimbare
Partidul Popular European (de centru-dreapta) a prezentat propuneri pentru remodelarea arhitecturii politicii externe a UE, solicitând în manifestul său pentru 2024 înlocuirea șefului politicii externe a UE cu un „ministru de externe al UE, în calitate de vicepreședinte al Comisiei Europene” și înființarea unui Consiliu de Securitate care să includă parteneri precum Regatul Unit, Norvegia și Islanda.
Stefan Lehne, cercetător principal la Carnegie Endowment, a pledat pentru schimbări structurale similare, inclusiv reintegrarea SEAE în Comisia Europeană și crearea unui Consiliu de Securitate European pentru a răspunde mai rapid la amenințările emergente, inclusiv la dronele și rachetele din Iran.
„Faptul că structurile noastre de politică externă sunt disfuncționale este recunoscut de mulți oameni”, a declarat Lehne pentru POLITICO. „Provocările de politică externă și de securitate sunt total diferite față de cele din trecut. Iar absența inovației în acest domeniu este, cel puțin, ciudată”, a subliniat el. Ideea integrării SEAE în Comisie beneficiază de un anumit sprijin, „mai ales în cabinetul președintelui Comisiei”, a adăugat Lehne.
Dar nu toată lumea este convinsă.
„Cred că Comisiei i-ar plăcea foarte mult asta”, a spus un al patrulea diplomat al UE referitor la integrarea SEAE în executivul UE, în timp ce un înalt funcționar al SEAE a respins ideea mai direct: „Ei bine, oamenii scriu documente – este dreptul lor”.
Pentru Sánchez Amor, problema ține mai puțin de structuri și mai mult de voința politică. „Ar trebui să folosim faptul că există atât de multe probleme în procesul decizional pentru a ne gândi serios la asta: să adunăm Consiliul, Parlamentul, Comisia și Înaltul Reprezentant pentru a discuta”, a propus el, avertizând totodată asupra modificării tratatului.
Alții susțin că diagnosticul este mai simplu.
„Problema de bază nu s-a schimbat, problema de bază a politicii externe este unanimitatea”, a spus al treilea diplomat de rang înalt al UE. „Poți crea 1.000 de instituții. Atât timp cât ai unanimitate, nu va funcționa niciodată corespunzător”, a conchis el.
