Un studiu recent realizat de cercetători japonezi și germani a descoperit o diferență genetică subtilă între oamenii moderni și neanderthalieni, care ar putea fi legată de dispariția acestor specii. Experimente pe șoareci modificați genetic au oferit indicii neașteptate despre ce i-a ajutat pe oameni să supraviețuiască.
O proteină care ajută la sinteza ADN-ului, denumită ADSL, este diferită la oamenii moderni față de neanderthalieni și denisoveni. Versiunea modernă a acestei enzime, prezentă la aproape toți oamenii moderni, diferă de cea a neanderthalienilor și denisovenilor printr-un singur aminoacid. Cercetătorii au investigat posibilele efecte comportamentale ale mutației și au descoperit că șoarecii modificați genetic pentru a exprima versiunea modernă au avut niveluri mai ridicate ale substanțelor chimice asupra cărora acționează ADSL pentru a sintetiza purina.
În experimente, șoarecii cu varianta modernă de ADSL s-au descurcat mai bine în asocierea stimulilor și în căutarea apei. Rezultatele sugerează că varianta umană modernă a enzimei ar putea fi legată de un avantaj evolutiv, dar semnificația rezultatelor pentru oameni rămâne neclară.
Cercetătorii au analizat enzima ADSL și au descoperit că aceasta este formată dintr-un lanț de 484 de aminoacizi. Versiunea modernă a acestei enzime, prezentă la oamenii moderni, diferă de cea a neanderthalienilor și denisovenilor printr-un singur aminoacid: al 429-lea aminoacid este valină la oamenii moderni, dar alanină la rudele dispărute.
Testele statistice care au analizat ADN-ul neanderthalienilor, denisovenilor și al oamenilor moderni din Africa, Europa și Asia de Est au arătat că mutațiile genei ADSL au apărut la rate mai mari decât ar fi sugerat variațiile întâmplătoare, ceea ce indică faptul că aceste mutații ar fi putut aduce un avantaj evolutiv.
Cercetările viitoare ar putea investiga mecanismele prin care schimbările de activitate ale ADSL influențează comportamentul. Oamenii de știință mai pot explora cum aceste modificări sunt asociate cu alte comportamente și cum mai multe schimbări genetice ar putea acționa împreună.
Nu toți specialiștii cred că studiul are implicații directe pentru explicația dispariției neanderthalienilor și denisovenilor. Unii cercetători consideră că rezultatele obținute pe șoareci nu spun foarte multe despre evoluția umană în acest stadiu. Totuși, strategia de a folosi șoareci pentru a studia efectele comportamentale ale diferențelor genetice dintre oamenii moderni și rudele dispărute pare foarte promițătoare ca modalitate de a investiga evoluția creierului și comportamentului nostru.
