Plasamentul de capitale în Șantierul Naval Tulcea a primit avizul favorabil în septembrie 1974. Finalizarea unității de fabricare era programată pentru 1980, iar personalul calificat trebuia să fie asigurat, parțial, prin relocarea muncitorilor de la șantierele navale Galați și Brăila.
Actele de arhivă revealază că, în martie 1978, șantierul se lovea de lipsuri fundamentale. Deși aici aveau loc construcții de nave maritime destinate flotei de pescuit oceanic, muncitorii nu dispuneau de un număr suficient de ciocane, clești, role de vopsit și vopsele. Rețeaua electrică nu putea alimenta anumite echipamente de putere ridicată, existând pericol de incendii, în timp ce vestiarele și facilitățile sanitare erau inadecvate.
„Absența vestiarelor, a grupurilor sanitare (spălătoare, WC-uri etc.) făcea, de asemenea, parte din realitatea mizerabilă”, indică CNSAS.
Alcool și jocuri de noroc
O altă notă informativă, din octombrie 1978, semnalau probleme de disciplină și organizare a muncii. Conform documentului, unii operari consumau băuturi alcoolice și se adonau jocurilor de noroc în timpul orelor de lucru, în timp ce maiștrii nu intervinuseră pentru a opri aceste تصرفuri. Nota menționa și utilizarea unor angajați pentru rezolvarea problemelor personale ale conducătorilor.
Dificultățile se reflectau și în modul în care se desfășura practica elevilor la Șantierul Naval Tulcea.
Într-o notă din 15 februarie 1979, un informator al Securității descrisea condițiile în care elevii îndeplinesc stagiiul de practică în șantier.
„Un alt exemplu este că în ziua de 14-02-1979, începând cu ora 9:00, în apropierea imediată a atelierului s-au ars niște țevi a căror fum, afară de că a împiedicat vizibilitatea în lucrările de așchiere și inhalarea gazelor respective de către elevi”, se menționează într-o notă publicată de CNSAS.
Lansare cu peripeții
La sfârșitul anului 1979, șeful Inspectoratului Județean de Securitate Tulcea a informat conducerea politică a județului despre alte nereguli, printre care depozitarea inadecvată a materialelor și lipsa pazei la fabrica de oxigen. Documentele avertizau riscuri de accidente și posibilitatea blocării liniei ferate folosite pentru aprovizionarea șantierului.
Nici punerea la apă a navei „Putna”, în martie 1980, nu s-a desfășurat fără incidente. Potrivit unei note informative, neimplicarea beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, a generat situații în care nava sau instalațiile portuare implicate în operațiune au fost expuse riscului de a fi avariate.
Documentele citate provin din fondul arhivistic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și descrie disfuncționalitățile unei investiții prezentată ca parte a dezvoltării industriale a României socialiste.
