Italia înăsprește regulile pentru descendenții din diaspora care vor să obțină pașaportul italian. Guvernul condus de Giorgia Meloni a transmis că a schimbat legea pentru a preveni „abuzurile” și „comercializarea” pașapoartelor.
Anterior, oricine avea un strămoș italian care a trăit după 17 martie 1861 – data la care a fost creat Regatul Italiei – era eligibil pentru cetățenie în baza principiului jus sanguinis, adică al „dreptului de sânge”.
Conform legii modificate, ratificată de Parlament, solicitanții unui pașaport italian trebuie acum să aibă cel puțin un părinte sau un bunic care a fost cetățean italian prin naștere.
Guvernul a declarat că a schimbat regulile pentru a „consolida” legătura dintre Italia și cetățenii din străinătate, pentru a preveni „abuzurile” și „comercializarea” pașapoartelor și pentru a elibera resurse necesare procesării cererilor restante.
Din 2014 până la sfârșitul lui 2024, numărul cetățenilor italieni care locuiesc în străinătate a crescut cu 40%, de la aproximativ 4,6 milioane la 6,4 milioane. La sfârșitul lunii martie, guvernul condus de premierul Giorgia Meloni a introdus legea, existau peste 60.000 de proceduri juridice în așteptare pentru verificarea eligibilității la cetățenie.
Ministerul italian de Externe a transmis atunci, într-un comunicat, că modificarea legislativă „va permite eliberarea de resurse pentru eficientizarea serviciilor consulare, care vor putea fi dedicate exclusiv celor care au o nevoie reală, în virtutea unei legături concrete cu Italia”.
Ministrul de externe Antonio Tajani a declarat că principiul jus sanguinis „nu va fi pierdut”, iar descendenții italienilor vor putea în continuare să obțină cetățenia, însă „vor fi stabilite limite clare, în special pentru a preveni abuzurile sau fenomenul de ‘comercializare’ a pașapoartelor italiene”. „Cetățenia trebuie să fie un lucru serios”, a subliniat el.
