Un politician authentc nu ar trebui să se bazeze niciodată pe prezența unei femei pentru a-și apăra propria persoană sau să-și consolideze imaginea. Aceasta este avertizarea lansată de Narcisa Iorga, fostă membru a CNA, imediat după ce mama premierului Ilie Bolojan a acordat un interviu în care a venit în apărare fiului său și a relatat cum a fost acesta în tinerețe.
Conducătorii care procedează în acest mod sunt niște nulități
„Intervievarea mamelor sau soțiilor unor lideri în momente critice, cum ar fi crizele sau campaniile electorale, se încadrează în tehnici de manipulație. Folosite de mult timp…”
În opinia mea, liderii care permit acest lucru sunt niște nulități. Bărbați incapabili să convingă prin propriile lor forțe și care se servesc cu femeile din familia lor pentru a genera emoție. Pentru a obține un avantaj de imagine. Rușine, mă!” , scrie Iorga pe Facebook.
Cum a fost Ilie Bolojan când era copil
„Mergea la vaci cu cartea în mână. Oriunde se ducea, își lua cartea cu el.” „Ilie era foarte delicat la mâncare”, își amintește mama lui. „Până să meargă la școală, nu a mâncat niciodată fasole verde. O detesta. A supt un an și zece luni. Era un copil cuminte, foarte cuminte. Când l-am înțărcat, i-am spus: «Dacă mai ceri țăță de la mama, mama mor!». El, micuț, a înțeles că moartea e ceva teribil, așa că n-a mai cerut. Alții fac rău când sunt înțărcați… El nici nu s-a mai uitat la țăță, ca să-i dau să sugă. Dar la mâncare, a fost întotdeauna foarte gingaș. Nu a mâncat orice. I-am spus: «Lasă, că te vei căsători, nevasta ta va face mâncare sâmbăta, vei mânca tot dinacea până în sâmbăta viitoare».” O altă imagine pe care Floarea Bolojan o are despre „Ile-al ei” din vremea când era acasă este că își lua mereu o carte cu el și citia. „A șezut la vaci. Aveam și bivoli. Mergea cu animalele pe câmp, aici, pe pășunile de pe malul apei la noi. Ședea cu ele. Nu-i era rușine să meargă la vaci. Mergea cu cartea în mână, citea pe-acolo, pentru că bivolii mergeau încet. Cu cartea. El oriunde se ducea, își lua cartea. Și acum, el are toate felurile de cărți, de istorie, despre domnitori, despre lucruri diferite… Acum mai citește și noaptea.”
„Mă mai sună mai târziu: «Mămico, ce faci?». Eu: «Ce să fac? M-am culcat! Tu?», «Eu mai citesc puțin», «Da de ce nu te culci, nu-ți ajunge toată ziua?»”.
Când părinții săi călătoreau în vizită la Oradea, Ilie, fiind încă mic, le cerea să-i aducă ceva de citit
„«Ce să-ți cumpar din Oradea?», «Nu-și cumpara nimic, ci îmi aduce un Cutezătorii».” Îi cumpăram revista Cutezătorii, și mai cumpăram și revista Lumea. Îmi plăcea să mă uit și eu peste ea, să văd ce se întâmpla. Îmi plăcea Adrian Păunescu. Ca poet, așa l-am cunoscut noi. Și îmi plăceau și cântecele de la cenaclul său.”
