Covd-ul de lungă durată este o afecțiune serioasă care afectează milioane de oameni din întreaga lume, reducând semnificativ calitatea vieții. Simptome precum oboseala, tulburări de concentrare și dificultăți de respirație persistă luni sau chiar ani după infecția inițială, având un impact comparabil cu boli grave precum Parkinson sau accidentul vascular cerebral (AVC).
Acest fenomen, cunoscut sub denumirea de „Covid de lungă durată” (sau sindrom post-Covid-19), este caracterizat de un ansamblu de simptome care apar, în general, în decurs de trei luni de la infecția inițială și durează cel puțin două luni. Majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe descrierea simptomelor, cum ar fi oboseală, tulburări de concentrare și dificultăți de respirație. Dar se cunosc mai puțin despre efectul lor asupra vieții de zi cu zi.
Într-un nou studiu, publicat în Australian Journal of Primary Health, cercetătorii subliniază că sindromul post-Covid-19 nu reprezintă doar o sursă de disconfort sau neplăcere, după ce persoanele afectate au declarat că această afecțiune le poate limita profund viața de zi cu zi.
Covid-ul de lungă durată afectează aproximativ 6% dintre persoanele infectate cu SARS-CoV-2, cu peste 200 de simptome înregistrate. Pentru unii, durează doar câteva luni. Pentru „persoanele afectate pe termen lung”, simptomele persistă ani întregi.
Oamenii de știință afirmă că amploarea problemei este dificil de evaluat, deoarece simptomele diferă considerabil de la o persoană la alta. Această variabilitate a simptomelor a generat dezbateri privind natura reală a Covid-ului de lungă durată, ce îl cauzează și, în unele cazuri, dacă existența acestuia este reală.
Însă, tot mai multe dovezi demonstrează că sindromul post-Covid-19 este o afecțiune reală și gravă. Cercetările arată că acesta diminuează calitatea vieții până la niveluri comparabile cu cele întâlnite în sindromul de oboseală cronică, AVC, artrită reumatoidă sau boala Parkinson.
În noul studiu, o echipă de cercetători a intervievat 121 de adulți din Australia care trăiesc cu Covid de lungă durată. Aceștia s-au infectat cu virusul între februarie 2020 și iunie 2022, majoritatea având vârsta între 36–50 de ani. Cei mai mulți nu au fost niciodată spitalizați și și-au gestionat boala acasă. Însă, după luni sau chiar ani, continuau să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea activităților cotidiene pe care altădată le realizau fără efort.
Pentru a înțelege impactul sindromului post-Covid, cercetătorii le-au cerut participanților să completeze două chestionare utilizate pe scară largă în cercetarea medicală pentru a măsura dizabilitatea și calitatea vieții. Rezultatele au fost izbitoare. Persoanele cu Covid de lungă durată au raportat un nivel de dizabilitate superior celui înregistrat de 98% din populația generală a Australiei.
În medie, persoanele afectate au raportat dificultăți în desfășurarea activităților zilnice timp de aproximativ 27 de zile pe lună, iar în jur de 18 zile au fost complet lipsite de capacitatea de a funcționa normal. Sarcini simple, precum alimentația sau îmbrăcatul, au fost mai puțin afectate, însă activități mai complexe, de la treburile casnice la interacțiunile sociale, au fost grav afectate.
Calitatea vieții acestora a fost, de asemenea, grav afectată. Nivelurile de energie și viața socială au fost cel mai afectate, reflectând modul în care oboseala și tulburările de concentrare afectează activitățile, relațiile și conexiunile comunitare.
În medie, scorurile generale ale calității vieții au fost cu 23% mai mici decât în populația generală. Cercetări internaționale arată tipare similare. Un studiu realizat în 13 țări a constatat niveluri similare de dizabilitate.
Întrucât dizabilitatea cauzată de sindromul post-Covid are multe fațete și poate varia mult în timp, nu se încadrează în modurile tradiționale de furnizare a asistenței medicale pentru afecțiuni cronice. O altă perspectivă a acestui studiu este importanța rezultatelor auto-raportate de pacienți.
Covid-ul de lungă durată nu are un test de diagnostic, iar oamenii raportează adesea că profesioniștii din domeniul sănătății sunt sceptici cu privire la simptomele lor și impactul acestora. Cu toate acestea, studiul a evidențiat că autoevaluările pacienților privind recuperarea lor au reprezentat un predictor puternic al nivelului de dizabilitate și al calității vieții.
Acest fapt confirmă că auto-raportările nu sunt simple „povești”, ci indicatori relevanți și de încredere ai stării de sănătate. În plus, ele surprind aspecte pe care testele medicale nu le pot reflecta. Spre exemplu, oboseala nu înseamnă doar senzația de a fi obosită, ci poate implica pierderea concentrării la volan, renunțarea la activități îndrăgite (hobby-uri) sau distanțarea de prieteni apropiați.
„Cercetarea noastră evidențiază faptul că sindromul post-Covid-19 afectează profund viețile celor diagnosticați: le perturbă planurile de viitor, le fragmentează relațiile și generează dificultăți zilnice care se răsfrâng asupra familiei, locului de muncă și comunității”, scriu autorii într-un articol publicat pe 24 august în The Conversation.
Potrivit acestora, este esențială dezvoltarea unor servicii centrate pe experiența reală a pacienților, astfel încât să fie redobândite nu doar sănătatea, ci și demnitatea și implicarea lor activă în viața de zi cu zi. În acest sens, autorii subliniază necesitatea unor programe de reabilitare și sprijin care să depășească sfera îngrijirii medicale clasice, oferind soluții pentru gestionarea oboselii, precum organizarea activităților într-un ritm adaptat capacității fizice a fiecăruia dintre acești pacienți, și economisirea energiei prin evitarea suprasolicitării.
Angajatorii ar trebui să creeze condiții adaptate persoanelor afectate, prin reducerea orelor de lucru, ajustarea sarcinilor și stabilirea unor măsuri flexibile de acordare a concediului. În același timp, autorii subliniază și acordarea de sprijin necesar acestor persoane pentru refacerea legăturilor sociale.
„Toate aceste lucruri presupun evaluări atente și tratamente adaptate fiecărui pacient, iar un prim pas fundamental îl reprezintă ascultarea atentă a acestor pacienți și validarea experiențelor trăite de aceștia”, au concluzionat aceștia.
