Aproape 36 de ani au trecut de când românii au ieșit în stradă și au strigat „Libertate!” și au declanșat o Revoluție sângeroasă care a dus la căderea Regimului Ceaușescu. Dar, în mod paradoxal, după acești zeci de ani de libertate și democrație, ideea că în comunism „era mai bine” a crescut în popularitate. Generațiile s-au schimbat, iar astăzi părerea față de dictatură se formează, mai degrabă, din povești și frustrările generate de situația economică actuală.
Mai mult de jumătate (55,8%) dintre românii care au răspuns la un sondaj INSCOP sunt de părere că regimul comunist a însemnat mai degrabă un lucru bun pentru România. Printre motivele invocate se numără faptul că mâncarea era mai sănătoasă, filmele, muzica și emisiunile erau mai bune.
Gelu Duminică, sociolog, consideră că poate mâncarea era mai sănătoasă, dar oamenii mâncau mai puțin. El amintește că pentru a cumpăra alimente de bază, cum ar fi pâine, lapte sau carne, oamenii stăteau la coadă nopți întregi. Bogdan Voicu, sociolog, este de părere că mâncarea era într-adevăr mai sănătoasă, fiindcă nu conținea substanțe adăugate, dar problema era că nu existau suficiente alimente disponibile.
În ceea ce privește filmele, Irina Margareta Nistor, critic de film, consideră că existau filme remarcabile, dar multe dintre ele erau interzise sau suferind modificări din cauza cenzurii. Ea amintește că o parte din filmele lui Dan Pița, Alexandru Tatos sau Reconstituirea au fost cenzurate sau interzise. Bogdan Voicu consideră că accesul la filmele făcute în România era controlat de Securitate, careMultiplica casetele care intrau în România și câștiga bani din această afacere.
În ceea ce privește muzica și divertismentul, Irina Margareta Nistor consideră că este o chestie de nostalgie, care a continuat să existe. Muzicienii nu aveau voie să cânte nimic în limbi străine, chiar dacă era o melodie în limbă străină, puteai să o cânți doar în limba română. Bogdan Voicu consideră că accesul la altă muzică decât cea acceptată de către Partidul Comunist era nul. Cosmin Popa, istoric, consideră că divertismentul era mai rafinat din cauza cenzurii, care încerca să transmită anumite idei fără să spună direct mare lucru.
Gelu Duminică consideră că nu știe ce filme erau mai bune, căci nu prea le vedea, și că cenzura era foarte puternică, nimeni nu putea produce acte artistice fără acordul cenzorilor. El consideră că știu că în tiranie și în dictaturi arta nu se dezvoltă nicăieri în lume, niciodată nu s-a dezvoltat.
