Luni, 6 aprilie 2026, capsula Orion din cadrul misiunii NASA Artemis II este estimată să efectueze un pasaj pe partea neverificată a Lunii, într-un eveniment de proporții istorice: este prima apariție de oameni în appropierea satelitului natural al Pământului de la ultima misiune Apollo 17, în 1972.
Operațiunea, pornită din Florida la data de 1 aprilie, are la bord echipa formată din Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen și constituie primul zbor cu oameni din cadrul programului Artemis, conform Mediafax.
Potrivit NASA, manevra de survol a zonei neverizibile a Lunii este programată să înceapă lunea seara, la ora 21:45 (ora României), și să se finalizeze marți dimineață, la ora 04:40. În această perioadă, de aproximativ șapte ore, ferestrele capsulei vor fi orientate spre Lună pentru o observație științifică.
Pe parcursul acestui interval, se așteaptă ca Orion să se apropie la circa 6.544 de kilometri de suprafața lunară și să atingă o distanță maximă de 406.770 de kilometri de Terra, depășind astfel recordul stabilit de misiunea Apollo 13 pentru cea mai îndepărtată poziție la care au ajuns vreodată oameni de pe planetă.
Scopul științific: studierea „feței從來未见” a Lunii
Importanța științifică a acestui moment este considerabilă. Echipa NASA menționează că, datorită alinierii dintre Soare, Lună și capsula Orion, doar aproximativ 20% din suprafața neverificată va fi luminită în timpul survolului. Cu toate acestea, zonele vizibile ar putea oferi primele observații directe cu ochiul uman asupra unor regiuni de pe partea îndepărtată, inclusiv întregul bazin Oriental, precum și craterele Pierazzo și Ohm.
Fața neverificată a Lunii se deosebește semnificativ de cea vizibilă de pe Pământ: are o crustă mai groasă, este mult mai puternic afectată de craterizare și nu prezintă aceleași întinderi întunecate de lavă solidificată, atât de evidente pe partea apropiată. Iată de ce acești contrast-i attrag geologii, deoarece pot furniza indicii despre modul în care Luna s-a format și a evoluat în primele sute de milioane de ani ale Sistemului Solar.
În centrul atenției se află bazinul Oriental, o structură de impact având aproximativ 930 de kilometri lățime, considerată cel mai tânăr și cel mai bine păstrat bazin mare de impact de pe Lună.
Cercetătorii NASA îl utilizează ca model pentru a înțelege procesul de formare a craterelor și basin-urilor masive nu numai pe Lună, ci și pe alte corpuri cerești. Faptul că echipajul Artemis II ar putea observa direct, pentru prima dată, întreaga structură, și nu doar imagini obținute de sonde automate, este privit ca un moment cu valoare științifică și simbolică excepțională.
Ochiul uman, un instrument esențial în explorarea spațială
NASA subliniază că percepția umană rămâne o metodă de observație importantă chiar într-o eră dominată de sonde și sateliți. Astronauții au fost instruiți să identifice nu doar formele majore de relief, ci și nuanțe subtile de culoare, textură, strălucire și umbriri, care variază în funcție de unghiul luminii solare. Agenția consideră că aceste observații qualitative pot completa datele obținute de sondele orbitale și pot îmbunătăți pregătirea viitoarelor misiuni cu echipaj pe suprafața Lunii.
Survolul va include și o scurtă perioadă de pierdere a comunicațiilor, atunci când Orion va trece în spatele Lunii, precum și un interval în care astronauții vor observa o eclipse a Soarelui de către discul lunar din perspectiva capsulei. După această manevră, Artemis II va începe traiectoria de întoarcere spre Pământ, iar aterizarea este programată în Oceanul Pacific, în apropierea coastelor San Diego, pe data de 10 aprilie.
Artemis II: proba esențială pentru revenirea omului pe Lună
Peste valoarea simbolică, Artemis II reprezintă un test crucial pentru viitorul programului lunar american. Misiunea evaluează în condiții reale de spațiu îndepărtat funcționarea sistemelor capsulei Orion și ale rachetei SLS, ca precondiție pentru viitoarele călătorii care ar trebui să aducă oameni din nou pe solul lunar.
