Regizorul Tudor Giurgiu a făcut recent o declarație puternică despre starea justiției din România, în urma vizionării documentarului „Recorder: Justiție capturată”. El afirmă că, după ce a văzut filmul, a ajuns la concluzia că justiția românească s-a întors în anii 2000, o perioadă marcată de intimidare și control asupra procurorilor și judecătorilor.
Giurgiu compară situația actuală cu cea din perioada în care procurorul Cristian Panait primea „indicații prețioase” de la persoane influente pentru a lăsa în pace anumite dosare. El spune că, atunci, procurorii erau aduși pe delegări scurte, de câteva luni, prelungite doar dacă se supuneau șefilor. Astăzi, judecătorii sunt mutați, delegați sau transferați exact înainte de dosare importante, iar anchetele se reiau de la zero pentru a fi tergiversate.
Regizorul afirmă că modul în care sunt controlate instituțiile din justiție nu s-a schimbat. În opinia lui, influența exercitată în prezent de conducerea Curții de Apel București și de gruparea din jurul Liei Savonea reproduce tiparele din anii 2000.
Giurgiu amintește și de excluderea din magistratură a judecătoarelor Panioglu și Guluțanu, care au denunțat public existența unui „grup de criminalitate organizată din interiorul justiției”. După documentarul Recorder, spune regizorul, nu mai există niciun dubiu că afirmațiile lor descriau realitatea.
El reamintește că, în 2001, în dosarul judecătoarei Tatulescu, Panait era amenințat direct că va fi mutat sau i se va lua dosarul dacă nu respectă „indicațiile”. Pe atunci, relația era una de subordonare totală față de șefii ierarhici, care puteau infirma oricând o soluție.
Din perspectiva lui Giurgiu, lucrurile nu s-au schimbat deloc: „Procurorii DNA sunt zburați din instituție, dosarele le sunt luate și mușamalizate. Conducerea Curții de Apel găsește toate tertipurile pentru a ajunge la prescripții în cazul dosarelor de mare corupție”.
Regizorul citează și un text descoperit, după sinuciderea lui Panait, pe blogul anonim „Proiect Procuror Panait”: „Justiția nu are eroi. Nu are caractere puternice (…) Sistemul îi atacă și îi obligă să devină martiri”. Acest fragment, mărturisește Giurgiu, l-a „bântuit” mult timp.
Totuși, spune el, în documentarul Recorder apar oameni din sistem care au ales să vorbească deschis, iar acest lucru reînnoiește speranța că schimbarea încă este posibilă.
Giurgiu respinge ideea că soluția ar putea veni de la figuri politice populare și afirmă clar că transformarea poate fi obținută doar de cei mulți din interiorul sistemului judiciar, care trebuie să refuze să mai accepte capturarea instituțiilor.
El încheie apelând la responsabilitatea colectivă: „i de la noi toți, care trebuie să arătăm, once for good, că așa nu se mai poate. În afară de conștiință, totul e bestialitate”. În final, regizorul îi îndeamnă pe oameni să vadă documentarul Recorder: „Luați-vă timp și vedeți filmul, merită cele 2 ore”.
